Frumosul - categorie estetica

Trimis la data: 2008-02-03
Materia: Filosofie
Nivel: Liceu
Pagini: 10
Nota: 7.49 / 10
Downloads: 26
Autor: Seleusan Straton
Dimensiune: 19kb
Voturi: 203
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Estetica este un domeniu al filosofiei care are ca obiectiv principal analizarea frumosului in sens larg. Demersul esteticii are in vedere conceptualizarea frumosului artificial - creatia umana, dar si conceptualizarea frumosului natural, ca de exemplu- un peisaj, un apus de soare. Din aceasta descriere se observa ca estetica are un domeniu de interes mult mai larg decat filosofia artei, aceasta rezumandu-se la analiza artei – deci a obiectelor create de om.
Termenul estetica isi are originea in termenul grecesc aistheton insemnand ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simturilor. In filosofie termenul este introdus de A.G. Baumgarten in 1750 in lucrarea Aesthetica. Conform acestuia estetica este stiinta cunoasterii senzoriale. Baumgarten distinge intre cunoasterea senzoriala si cunoasterea pura (a gandirii) prin contrastul dintre scopul esteticii si a logicii: prima urmareste frumosule, iar a doua adevarul.

Primul fapt teoretic care este acceptat in chip aproape unanim cu privire la frumos este acesta: dintre toate notiunile estetice care au primit statusul de categorii fundamentale, deci de notiuni avand un grad maxim de generalitate, este singura pur estetica, exclusiv estetica.
Al doilea fapt: ceea ce este frumosul pentru noi in ziua de azi, elinii numeau Kalón, iar latinii – pulchrum. Acest ultim termen a disparut in Latina renascentista, lasand locul unui cuvant nou bellum.

Al treilea fapt semnificativ: teoriile despre frumos in spatial culturii greco-latine si iudeo-crestine au “operat” – dupa cum afirma si dezvolta pe larg acest rationament Wladyslaw Tatarkiewicz in Istoria celor sase notiuni – nu cu o singura notiune, ci cu trei notiuni diferite:
1.frumosul in sens larg – etic si estetic totodata (Kalokagathon)
2.frumosul cu semnificatie exclusiv estetica, adica ceea ce suscita si provoaca trairi estetice fata de culoare, sunet, gandire (aceasta notiune despre frumos este cea care a devenit, cu timpul, notiunea de baza a culturii europene)
3.frumosul in sens estetic, dar limitat doar la domeniul visual (in acest sens, frumoase puteau fi doar forma si culoarea).

In orice caz, acest fapt este important si pentru ca putem distinge intre o teorie cu privire la frumos si o definitie data frumosului. Se poate accepta astfel ca, atunci cand se spune ca frumosul e “ceea ce place cand e privit”, noi dam o definitie frumosului, iar atunci cand spunem, de pilda, ca “frumosul consta in alegerea proportiilor, in dispunerea
adevarata a partilor, in fapt, in marime, calitate si cantitate si-n raportul lor reciproc”, atunci formulam o teorie despre frumos. In primul caz, o definitie ne va spune cum se recunoaste frumosul, iar in cel de-al doilea, o teorie cere explicit sa spunem cum se explica frumosul.

O atare teorie pe cat de cuprinzatoare, pe atat de longeviva cu privire la frumos este numita de acelasi estetician “Marea teorie”. Cei ce au initiat-o au fost pitagoreicii, dar ea a strabatut dupa aceea timpurile, ramanand aproape nemodificata pana in secolul al XVII-lea European. Ea are, totodata, calitatea ca se aplica si plasticii si muzicii deopotriva. Elementul esential al acestei teorii il constituie ideea de proportii, cea de simetrie si cea de armonie. Astfel, frumosul apare numai in obiectele in care partile se raporteaza unele la altele ca numere simple. Mai precis: justa alcatuire si concordanta tuturor lucrurilor compuse provin din cele cinci proportii cuprinse intre cele patru numere simple (1, 2, 3, 4).

In “Simpozion”, Platon surprinde si defineste tocmai acest caracter obiectiv si nu subiectiv al frumosului, absolut si nu relativ transcendent si nu iminent al acestuia, atunci cand afirma: “ un frumos ce traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, ce nu creste si scade; ce nu-i intr-o privinta frumos, intr-alta urat; cateodata da, alteori nu; pentru unii da, pentru altii nu. Frumos ce nu se-nfatiseaza cu fata, cu brate sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cutare gand, cutare stiinta; ce nu salasluieste in alte fiinta decat sine; nu rezida intr-un vietuitor, in pamant, in cer, sau oriunde aiurea; frumos ce ramane el insusi pentru sine, pururea identic siesi ca fiind un singur chip; frumos din care se impartaseste tot ce-i pe lume frumos, fara ca prin aparitia si disparitia obiectelor frumoase, el sa sporeasca, sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica stirbire”. Inseamna ca astfel definit, ceea ce e frumos nu e frumos in functie de altceva, ci este frumos in eternitate si pentru sine.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.