Functia publica

In general este de observat ca autorii interbelici au respins orice apropiere de teoria civilista a contractului de mandat, pentru ca acel contract incheiat intre autoritate si functionar, nu are elementele de fond si de forma ale unui contract civil. Drepturile si indatoririle functionarului public se stabileau prin legi si regulamente, iar funcionarul era numit, ceea ce intarea expresia vointei unilaterale a autoritatii si nu reprezenta un schimb de consimtamant. [3]

In art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, se arata ca functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre autoritatile administrative centrale si locale. In aliniatul 4 legiuitorul arata ca functiile publice sunt prevazute in anexa la lege.
Conceptul de functie publica poate fi intalnit in Franta - function publique, in Regatul Unit - civil service, Italia - impiegato civile dello stato, Spania - funcionario, Belgia - agent de l'Etat, terminologie ce are relevanta si pe planul realitatilor juridice.

Functia publica exprima atat suma atributiilor cu care a fost investita legal persoana insarcinata, cat si totalitatea drepturilor si indatoririlor pe care le are in realizarea competentei legale a organului in numele si pentru care lucreaza.
Functia publica reprezinta situatia juridica a persoanei investita legal cu atributii in realizarea competentei unei autoritati publice, ce consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care a investit-o. [5]

Notiunea de functie publica poate avea mai multe acceptiuni:
Intr-o prima acceptiune, notiunea de functie publica include pe toti aceia ce sunt investiti cu prerogative de putere publica pe care o exercita in numele si cu incredintarea unor autoritati publice.
Intr-o a doua acceptiune, notiunea de functie publica se defineste prin raportarea la prerogativele unei functii sau demnitati de stat, indiferent de tipul investiturii, de tipul organului sau de nivelul la care se exercita.

In aceasta acceptiune a functiei publice sunt inclusi demnitarii la nivel central, alesi (presedintele) sau numiti (ministri), demnitarii locali alesi (primarii si consilierii), numiti (prefectul), functionarii publici de cariera.
Intr-un sens mai restrans in aceasta acceptiune, am putea include in notiunea de functie publica, numai functiile ocupate de functionarii publici de cariera (numiti) si functiile de demnitate publica (numite sau alese).