Functionarul public

Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice, din administratia publica centrala si locala, constituie corpul functionarilor publici.Functionarii publici sunt numiti de catre conducatorul unitatii sau institutiei publice, cu respectarea dispozitiilor legale. Raporturile de serviciu se nasc si se executa pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii si supus regimului de drept administrativ. De regula, raporturile de serviciu se realizeaza pe durata nedeterminata si, prin exceptie, atunci cand o cere legea, functiile publice pot fi ocupate pe perioada determinata.

Pe de alta parte, sunt si persoane care ocupa functii in aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol, gospodarire, etc, care sunt angajate cu contract individual de munca. Prin urmare aceste persoane nu au calitate de functionar public si li se aplica legislatia muncii.Unele categorii de functionari publici care isi desfasoara activitatea in cadrul unor servicii publice, pot beneficia de statute speciale (structurile Parlamentului, serviciile diplomatice si consulare, autoritatea vamala, politie, etc.) [2].

De asemenea sunt categorii speciale carora nu li se aplica prevederile Legii nr. 188/1999, cum ar fi corpul magistratilor, cadrele didactice, etc [3], deoarece nu exercita prerogativele care implica puterea publica.Conditiile generale pentru ca o persoana sa poata ocupa functia publica sunt modificate prin Legea nr. 161/2003. in art. 49 din Legea nr. 188/1999 sunt prezentate toate conditiile ce se cer pentru ca o persoana sa poata ocupa o functie publica, dupa cum urmeaza:

a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania (prevederea anterioara cerea numai cetatenia romana, sensul restrictiv fiind inlaturat, ceea ce inseamna ca o persoana ce are si alta cetatenie poate ocupa o astfel de functie [4];pentru indeplinirea functiei publice credem ca domiciliul trebuie sa fie stabil si permanent in Romania);
b) cunoaste limba romana, scris si vorbit (si aceasta este o conditie nou introdusa prin modificarea legii, ceea ce presupune, in cazul unui strain care a dobandit cetatenia romana sa posede si un certificat de competenta lingvistica);