Functionarul public in tari ale Uniunii Europene

In limba spaniola si in cea portugheza, cuvantul functionar, reflex al notiunii mai moderne, aparute o data cu Revolutia franceza, de functie publica, se traduce prin functionario. Belgia si Luxemburg utilizeaza termenul mai neutru de Agent al statului sau colectivitatilor publice.
Irlanda concileaza notiunile cele mai moderne cu notiunile cele mai vechi, subliniind in acelasi timp ca functionarul este servitorul suveranului si ca, in pre-zent, el este agentul serviciului public.

Relatia dintre colectivitatea care angajeaza si functionar se concretizeaza in-tr-un raport de drept public, traducandu-se printr-un angajament sub forma unei numiri unilaterale si nu prin semnarea unui contract sinalagmatic.O alta caracteristica a unui drept special al functiei publice consta in faptul ca, de regula, un functionar este o persoana numita intr-o administratie, cu titlu permanent, adica pana la pensie, cu conditia unor precizari valabile pentru trei sta-te.

Astfel, in Olanda statutul functionarilor publici permite nominalizarea aces-tora, fie cu titlu permanent, fie cu titlu temporar, iar in Irlanda si in Marea Britanie statutul functionarilor cu titlu temporar, nu este acelasi cu statutul functionarilor numiti cu titlu permanent.

Dreptul german adauga un element important la definitia functionarului. Ast-fel, prin Statutul functionarilor publici se precizeaza ca, aceasta calitate nu poate fi acordata decat pentru exercitarea "prerogativelor de putere publica sau a prerogati-velor, care pentru ratiuni ce tin de necesitatea asigurarii bunei functionari a Statului sau a vietii publice, nu pot fi incredintate exclusiv unor persoane de drept privat".

Din perspectiva integrarii europene, exista trei modele principale caracteriza-te printr-o extrema diversitate in structurile lor ierarhice si in maniera de organizare si operare, care stau la baza organizarii administratiei comunitare . Modelul englez, caracterizat printr-un model superior (secretarii permanenti) cu un inalt grad de pregatire, foarte bine retribuiti, dar cu o arie de actiune restran-sa.

Modelul francez, caracterizat tot printr-un nivel superior si un grad inalt de pregatire in domeniul administatiei publice, dar si cu o prezenta politica remarcabi-la . Modelul german, caracterizat prin doua nivele, functionari politici cu un inalt statut, dar cu stabilitate mica, si functionari civili de cariera, activand intr-o pozitie relativ minora, dar stabila.

Modelul german este dominat de lege, rigiditate si planificare, modelul fran-cez se remarca prin rigiditatea structurilor si flexibilitea birocratiei, iar modelul en-glez se caracterizeaza prin flexibilitatea amandurora.Sisteme de recrutare a functionarilor publici.