Fuziunea si divizarea societatilor

Fuziunea - este operatiunea prin care doua societati se unesc pentru a
forma una singura. Aceasta permite consolidarea si cresterea
capacitatii concurentiale a intreprinderilor, fiind si un mijloc de
reorganizare a unui grup.

Divizarea - este operatiunea prin care intreg patrimoniul unei
societati este impartit in mai multe fractiuni transmise simultan la
mai multe societati deja existente sau noi. Divizarea se realizeaza in
general in profitul societatii "mama" si are ca efect o concentrare de
intreprinderi.

2) Modalitati de realizare:

Fuziunea poate imbraca doua forme:

a) Contopirea - crearea unei societati noi prin reunirea mai multor
societati deja existente. Nici una dintre societatile fuzionate nu-si
mentine fiinta, deoarece se creaza o noua societate, distincta de
toate cele care o formeaza.1

b) Absortia - se realizeaza prin inglobarea unei societati de o alta
societate existenta, aceasta din urma incetand a mai fiinta. Termenul
utilizat este de "fuziune-absortie" si este procedeul cel mai des
utilizat, deoarece societatile care fuzioneaza sunt adesea de
importanta diferita, iar cea mai puternica le absoarbe pe celelalte.

Divizarea poate fi si ea de doua feluri :

a) Divizare totala - se imparte intreg patrimoniul societatii
scindate.

b) Divizare partiala - desprinderea numai a unei parti din patrimoniu,
urmata de o transmitere catre una sau mai multe societati existente
sau care se infiinteaza in acest fel. Este tratata ca un aport partial
de activ si nu ca o divizare propriu-zisa.

3) Elemente caracteristice fuziunii si divizarii

A. Transmiterea universala a patrimoniului

Transmiterea tuturor elementelor de activ si de pasiv este o
caracteristica ce apartine atat operatiunilor de fuziune, cat si celor
de divizare. Foarte important este faptul ca in special pasivul
societatii absorbite sau divizate este luat in sarcina societatilor
absorbante sau noi.

0x08 graphic

1. Constantin Stanescu - "Drept civil", Editura Didactica si
pedagocica, Bucuresti, 1970 (pag.441) .

In cazul divizarii, "partajul" se face in general in functie de
elementele de activ aportate fiecarei societati beneficiare de
aporturi., desi societatile mostenitoare sunt solidar responsabile
fata de creditorii societatii divizate.2

B. Dizolvarea societatii absorbite sau divizate

Prin aceasta caracteristica, fuziunea si divizarea se disting de
"aportul partial de active", prin care o societate face aport la o
alta societate deja creata. Nu are loc o procedura de lichidare a
societatii absorbite sau divizate, asa cum se intampla in alte cazuri
de dizolvare.

C. Schimbul (compensarea) drepturilor sociale

Pentru a restructura o societate prin fuziune sau divizare,trebuie ca
actionarii sau asociatii societatii absorbite sau divizate sa devina
asociatii societatii mostenitoare prin atribuirea de actiuni sau parti
sociale la aceasta societate. Atunci cand societatea beneficiara a
transmiterii patrimoniului detine titluri ale societatii absorbite sau
divizate, ea nu poate primi propriile sale titluri in schimb - actiuni
sau parti sociale.

4) Conditii generale de validare a fuziunilor si divizarilor

Societatile participante pot fi societati comerciale de forme juridice
diferite (pot apare astfel de legaturi intre societatile de capitaluri
si cele de persoane). O societate dizolvata sau in curs de lichidare
poate sa participe la o fuziune sau sa se divizeze cu conditia ca,
dupa deschiderea lichidarii, sa nu fi procedat la nici o repartizare
de activ intre actionari.

Lipsa fraudei

Daca fuziunea sau divizarea a fost facuta pentru frauda, creditorii
lezati prin absorbirea sau divizarea societatii, pot cere ca forma de
reorganizare sa fie inopozabila lor.3

Protectia liberei concurente

Aceste doua forme de reorganizare reprezinta mecanismul juridic cu
ajutorul caruia se realizeaza amplificarea activitatii, in special
"concentrarea economica" 4.

0x08 graphic

2. Gheorghe Anghelache - "Societatile de capitaluri", Bucuresti:
Tribuna Economica, 1997 (pag. 259).
3. Codul civil roman - art. 975.
4. Legea concurentei nr. 21/1996, publicata in M.O. nr. 88/ 30
aprilie 1996.

Prin concentrare economica se intelege orice act juridic prin care:

- opereaza transferul proprietatii asupra totalitatii sau a unei parti
a bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic.

- are ca obiect sau ca efect permiterea unui agent economic sau a unui
grup de agenti, de a exercita o influenta determinanta asupra unui alt
agent sau grup de agenti.5

Consecintele economice se rasfrang nu doar asupra societatilor direct
implicate, ci si asupra ansamblului intreprinderilor din grupul de
care acestea apartin. In cazul fuziunii a doua societati, daca ele
fabrica produse analoage, se ajunge de fapt la eliminarea unui
concurent. Atunci cand agentii economici implicati in operatiune
totalizeaza o cifra de afaceri de pana la 10 miliarde lei, nu intra in
vigoare controlul pentru concentrari.6

Cele care depasesc acest prag, sunt supuse controlului si trebuiesc
notificare Consiliului Concurentei.7 In acest caz, pana la luarea unei
decizii, agentii economici pot lua doar masuri care nu sunt
ireversibile, si nu pot modifica definitiv structura pietei.

II. REALIZAREA FUZIUNILOR SI DIVIZARILOR

1) Pregatirea fuziunilor si divizarilor

A. Conditiile financiare ale operatiunii

Pentru a determina aceste conditii se pot folosi metodele traditionale
practicate in cazul aporturilor in natura (evaluarea bunurilor
aportate la valoarea lor intrinseca; evaluarea titlurilor atribuite ca
plata pentru aporturi; impartirea valorii nete a bunurilor aportate la
valoarea reala a actiunilor societatii beneficiatre a aporturilor). In
practica sunt utilizate si alte criterii pentru o determinare mai
exacta a valorii economice a intreprinderii (volumul productiei;
rentabilitatea; cursul la bursa; perspective de viitor).