G.Cosbuc - Universul poetic

Prin evocarea trecutului eroic al poporului el continuă cu mijloace artistice noipe Alecsandri şi Eminescu.Asemenea autorului pastelurilor,Coşbuc a cîntat şi el frumuseţile naturii prin prospeţimea imaginilor,prin muzicalitatea versurilor.

Pastelul lui Coşbuc este cum l-a definit atît de plastic O.Goga „o harfă pe care natura cîntă în dragă voie”, el a scris „în cea ma românească limbă” cu o structură de vers cînd turnată în bronz, cîn uşoară,şi „lină ca un picurat de fluier păstoresc în pacea adormită a unei păduri”.

Lirica socială a lui Coşbuc culminează în „Noi vrem pămînt” care se apropie prin reaşizare artistică de poezia „Împărat şi proletar” de M.Eminescu. Spre deosebire de alţi poeţi,care cîntă propria lor dragoste,Coşbuc este după cum a arătat Gherea – un liric obiectiv.

El cîntă dragostea altora: a fetelor şi flăcăilor din popor.El a realizat înaintea lui Goga,întîia monografie a vieţii ţărăneşti din Transilvania. Coşbuc este,primul nostru poet,aşa cum Creangă este primul prozator prin care glasul ţărănimii răsună în litearatura română,modernă, cu ecouri di universul ei uman şi viziunea despre lume.

Poezia lui a adus în atmosfera convenţională,străbătută de un fals pesimism, a epigoniilor lui Eminescu,un suflu nou,proaspăt,luminos,cu rădăcini în optimisiune nuclear al poporului roman.”Sufletul în sufletul neamului său”- cum singur s-a definit cîntîndu-i bucuria şi amarul – iată ce înseamnă Coşbuc în poezia română.