Gandirea

Trimis la data: 2006-02-20
Materia: Psihologie
Nivel: Facultate
Pagini: 12
Nota: 8.77 / 10
Downloads: 134
Autor: Nona Mitrea
Dimensiune: 19kb
Voturi: 3
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Intelectul desemnează un sistem de relaţii, activităţi şi procese psihice superioare (inteligenţă, gândire, memorie imaginaţie, atenţie, limbaj),sistem ce se constituie şi funcţionează la nivel uman, depăşind experienţa senzorială, dar bazându-se pe ea, uzând de proprietăţi specifice ale creierului uman şi realizându-se numai prin modelare culturală şi integrare socioculturală.Prin interpretarea gândirii ca aflându-se într-o continuă desfăşurare, dezvoltare şi schimbare, practic într-o continuă naştere, se depăşeşte şi contradicţia dintre dat şi dobândit. Convertirea şi finalizarea procesului în produs şi transformarea produsului în premisă a unui nou proces, constituie calea dinamicii şi evoluţiei gândirii.
Gândirea încheie un ciclu al cunoaşterii şi deschide un altul, circuitul interacţiunii cognitive dintre individ şi lume, fiind practic infinit.Inconsecvenţa terminologică şi insuficienţa delimitărilor conceptuale par a fi mai prezente în studiul gândirii decât în cel al altor mecanisme psihice.

Termenul de gândire se foloseşte încă din anii 20,30 şi chiar mult după aceea, fiind preferat de psihologi pentru denumirea proceselor superioare de cunoaştere.Concomitent cu termenul de gândire începe să fie din ce în ce mai folosit termenul de inteligenţă, uneori alături de cel de gândire, alteori în locul lui.

Pierre Oleron, nemulţumit de faptul că termenul de gândire are unele conotaţii subiective îl înlocuieşte cu cel de ,,activităţi intelectuale,, din perspectiva psihologiei comportamentului.Psihologia cognitivă evită şi ea ,de regulă, termenul de gândire, înlocuindu-l cu alţi termeni cum ar fi: ,,caracterizare”, ,,reprezentare mintală a categoriilor”,"organizarea cunoaşterii”, ,,sistem expert”.

Paul Popescu- Neveanu(1990),reactivând noţiunea de intelect, introduce gândirea în ea pe care o consideră ca fiind trăsătura distinctivă, cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.

Nimeni nu poate nega relaţia de interdependenţă dintre gândire şi inteligenţă, dar nici nu trebuie să se ajungă la identificarea lor. Inteligenţa se foloseşte de gândire, dar nu se reduce la ea; gândirea se intersectează cu inteligenţa dar nu se confundă cu ea, chiar dacă în determinarea nivelului de inteligenţă ne servim de unele informaţii din psihologia gândirii(forma, tipuri, niveluri de gândire), distincţia dintre ele trebuie păstrată.

Psihologia şi psihanaliza arată că gândirea serveşte pentru înţelegerea ralului de care ea este puternic legată, fiind chiar susţinută de dorinţa de a acţiona asupra realului.Gândirea este o parte a inteligenţei ,una din formele ei, care o ajută să se adapteze la real ,inteligenţa presupune mai mult decât atât, ea fiind, după Claparede, capacitatea de a rezolva problemele noi întâlnite.

Interpretarea gândirii ca mecanism de procesare a informaţiilor aduce o nouă perspectivă teoretică de abordare a gândirii şi deschide posibilitatea modelării ei pe calculator.Gândirea este introdusă în categoria activităţilor finalizate prin sarcini şi diferenţiată astfel de activităţi mentale considerate ca fiind simple. Ea implică elaborarea obiectivelor intermediare spre deosebire de celelalte care debutează direct cu tratarea de bază.

Gândirea presupune o serie de operaţii specifice ca:-interpretarea situaţiilor,Psihologia cognitivă evită şi ea ,de regulă, termenul de gândire, înlocuindu-l-producerea informaţiilor,
spre deosebire de activităţile simple, la care operaţiile de interpretare a situaţiilor sunt minimale.

Gândirea face apel la o serie de alte mecanisme psihice care, la rândul lor, dispun de propriile constrângeri de realizare, de propriile legi de acces.Psihologii români au o altă atitudine faţă de termenul gândire pe care nu numai că l-au introdus în dicţionarele lor (P.P-Neveanu, Ursula Şchiopu, Rodica Demetrescu, M.Zlate), dar i-au acordat spaţii foarte extinse.

Chiar dacă au fost opinii diferite privind gândirea ,există un puternic acord între autori în ceea ce priveşte recunoaşterea locului central ocupat de gândire în procesul cunoaşterii a rolului enorm pe care gândirea îl joacă în planul general al activităţii umane.

Gândirea este trăsătura distinctivă cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice raţionale. Ea produce modificări de substanţă ale informaţiei cu care operează.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.