Generare si degenerare in Galaxia noastra

Pentru a putea ridica vălul pătimaş aruncat peste cunoaştere de curentele filozofice ale vremurilor şi pentru a putea pătrunde în paralelismele dintre Creaţie, concept adoptat de filozofia Idealistă cu restrângere mai mult dogmatică în zilele noastre şi Evoluţie, concept adoptat de Filozofia Materialistă cu extindere mai mult ştiinţifică astăzi, ambele concepte descriind în fond aceleaşi evenimente petrecute pe Terra dar interpretate altfel, avem nevoie de adaptarea unui limbaj conventional necesar echivalării evenimentelor prezentate din punct de vedere dogmatic cu aceleaşi evenimente prezentate din punct de vedere ştiinţific, limbaj care să ofere o corespondenţă ad-hoc între termenii biblici şi termenii fizici, limbaj care să ofere “cheile” de descifrare si înţelegere fără polemică, a informatiilor cuprinse în textul biblic simplu sau cu trimiteri pe de o parte şi informaţiile cuprinse în textele ştiinţelor exacte pe de altă parte cu referire la aceleaşi entităţi, interpretate la nivelul de sinteză şi cunoaştere pe care l-au atins descoperirile ştiinţifice şi religioase din zilele noastre.

Echivalenţe textuale biblice şi ştiinţifice:
1) Cuvinte
EL şi CUVÎNTUL din dogmă vor avea echivalentul de ENTROPIE UNIVERSALĂ în sistemul fizic
TU şi DUMNEZEU din dogmă, vor avea echivalentul de CÂMP UNIVERSAL în sistemul fizic
SPIRIT sau DUH din dogmă devine FORTĂ în sistemul fizic

2) Expresii.
“DUMNEZEU A ZIS: “Să...” din dogmă, devine în sistemul fizic “evolutia sistemului X de la starea A la starea B”,
“DUMNEZEU A FĂCUT”, din dogmă, devine în sistemul fizic echivalentul unor acumulări cantitative
“DUMNEZEU A NUMIT”, din dogmă semnifică în sistemul fizic sfîrsitul unei evolutii
“DUMNEZEU A VĂZUT”, din dogmă, confirmă în sistemul fizic un salt calitativ

Creaţia împarte timpul Pamîntului în şapte intervale denumite dogmatic “zile” corespunzăzoare în Evoluţie unor lungi perioade de frământări geologice numite ere geologice, ultima “zi” a acestui timp aparţine istoriei Omului. Pentru simplificarea convertirii informaţiei vechi cuprinse în textului biblic în informaţii ştiinţifice noi, vom proceda astfel:
Creaţie, textul biblic -,
Interpretarea textului biblic prin similitudine cu termeni cunoscuţi ai ştiinţelor actuale şi apoi încadrarea evenimentelor asrfel interpretate în evoluţie, timpul geologic.

3) Sisteme de referinţă neconvenţionale

În sistemele neconvenţionale de referinţă sau scările ipotetice de raportare dimensională a realităţilor văzute şi nevăzute, cunoscute şi necunoscute pe care vi le supunem atenţiei, parametrii dimensionali ai modelelor materiale şi ondulatorii osciliează între anumite limite specifice.

a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)
Este scara care caracterizează natura ondulatorie şi starea de câmp a materiei, evenimentele din această scară stau la baza organizării realităţii în modele fundamentale ondulatorii. Câmpurile din această scară sînt definite de funcţii de serii cotangenţiale şi au lungimi de undă ca mărime de sub un Ängstrong, mai mici decît raza atomului de hidrogen. Frecvenţelor de ordinul de mărime N.1020 Hz, le vom da numele de frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţe fundamentale.

Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde fundamentale. Frecvenţele modelelor fundamentale reprezintă "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spaţiu cu cel puţin 5 dimensiuni, al unui fagure universal cu "găuri" de ordinul de mărime a sub un Änstrong, care se umplu după anumite legi cu corpusculi şi constituanţi elementari ai materiei. Temperatura specifică acestei scări osciliează în jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este Inteligenţa Materiei. Nu avem cum să operăm cu aceste câmpuri, dar este bine să cunoaştem că ele există şi formează scheletul electromagnetic al tuturor realităţilor din Galaxia Noastră.

b. Sistemul de refirinţă a microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).
Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că în Sim evenimentele care au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legătură între constituanţi elementari organizaţi după modele specifice şi anumite forme cantitative sub care sînt reunite aceste modele; câmpurile proprii sînt definite de frecvenţe de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor câmpuri sânt de ordinul micronilor. Temperaturile specifice acestei scări înregistrează diferenţe mari, aproximativ între -272.1oC, punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura de topire a diamantului.

Funcţiile specifice acestor cîmpuri sînt funcţii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristică de bază a acestei scări este Materia. În această scară putem interveni dar nu putem încă stăpînii modele în interiorul cărora vitezele de compunere sau de descompunere specifice depăşesc anumite valori.

c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării infiniţilor mici şi se referă la realitatea lumii în care trăim pusă în evidenţă prin simţurile noastre.

În scara Biologică sau scara OMULUI materia se organizează sub dimensiunea vectorială numită VIAŢA. Cîmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul kilohertzilor, iar lungimile de undă de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cîmpuri sînt definite de serii de funcţii sinusoidale. Temperatura optimă a acestei scări, referindu-ne la realitatea biologică al modelul de viaţă OM, o vom considera oscilantă uşor în jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a acestei scări este Viaţa cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa în continuare.

d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile cuprinse în SIM aparţin manifestării materiei în imensitatea ei, aparţin comparării Universului. Lungimile de undă corespunzatoare acestor cîmpuri sînt de ordinul de mărime Nx1024 adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri, iar frecvenţele de ordinul unitar sau subunitar al Hertzilor. Temperaturile acestei scări încep de pe la +3500oC şi ajung până la valori de milioane de grade Celsius.

Caracteristice acestei scări, sînt seriile de funcţii tangenţiale. Caracteristica de bază a acestei scări este Timpul. Nu putem opera cu aceste dimensiuni, dar trăim liniştiţi în ele. Sistemele ipotetice de referinţă pe care vi le propunem se caracterizează prin aceia că au originile comune în orice punct din spaţiu la care ne referim, astfel că după această ipoteză nu mai privim Universul ca pe un volum avînd un Centru şi o Margine ci ca un volum indefinit cu originile comune în orice punct din spaţiu în care centrul unui element de volum se intersectează cu marginea elementului de volum vecin.

. În scările de referinţă se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un eveniment dintr-o anumită scară şi în legătură directă cu celelalte scări vecine. Aceptăm evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model, de la o anumită formă de organizare a materiei la alta.

Similitudine:
- dacă ar fi să dăm viaţă unui "raţional" pe un electron al unui atom în Sim; mărimea acestui raţional faţă de electron să fie proporţională cu aceia a omului faţă de Pămînt, atunci:
- raţionalul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul priveşte Pămîntul în SO.
- referitor la timp, un an pentru om înseamnă durata cît Pămîntul se învârte în jurul Soarelui; un an pentru raţionalul de pe electron înseamnă durata în care un electron de pe o anume orbită, se învîrte o dată în jurul nucleului.
- referitor la spaţiu, pentru raţionalul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare, interatomice, intermoleculare, sînt prin similitudine, la fel de mari cum sînt pentru om distantele interplanetare, interstelare, sau intergalactice, etc.

B. Diagrama Materie – Timp – Temperatură (vezi Fig.1, de la început)

Facerea Lumii
Creaţie
Sursa: BIBLIA (cu 2 citate),
Geneza – citat 1
Cap.1.1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul
Evanghelia după Ioan – citat 2
1.1 La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, si cuvîntul era Dumnezeu
1.2 El era la început cu Dumnezeu

Interpretare
Textul ...