Genetica - mediu - comportament

Trimis la data: 2007-08-26
Materia: Medicina
Nivel: Facultate
Pagini: 5
Nota: 7.14 / 10
Downloads: 1221
Autor: Alexandra Oprescu
Dimensiune: 135kb
Voturi: 103
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Stiinţele comportamentului încearcă să identifice şi să explice legăturile dintre comportament şi diferite structuri organice.
Următoarele structuri pot fi implicate în comportamentul uman:
• Genetică
• Neuroanatomie
• Neurochimie
• Neuroendocrinologie
• Neurofiziologie
1. Genetica

Genotip = constituţia genetică a individului, totalitatea genelor pe care le posedă el.
Fenotip = expresia genotipului prin interacţiunea cu mediul, rezultatul, ceea ce este observabil.

- similitudinile de comportament observate la gemeni au stârnit interesul pentru acest domeniu.
- majoritatea trăsăturilor comportamentale sunt poligenice ceea ce face dificilă izolarea genelor responsabile de un singur comportament.

Studiile familiale
- între membrii familiei există asemănări comportamentale dar aici este vorba atât despre acelaşi bagaj genetic cât şi despre acelaşi mediu.
- o concluzie importantă a acestor studii priveşte riscul relativ de a face schizofrenie : urmaşii direcţi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de 10 ori mai mare de a face boala.

Studiile bazate pe gemeni şi adopţii
- sunt utile pentru a diferenţia ceea ce se datorează genelor (studii pe gemeni monozigoţi) de ceea ce se datorează mai ales mediului comun (studii pe gemeni dizigoţi)
- s-a demonstrat că gemenii univitelini (monozigoţi) posedă în comun o serie de trăsături comportamentale precum : preferinţele religioase, interesele vocaţionale şi ocupaţionale, atitudini sociale. Dovezile privind similaritatea inteligenţei sunt foarte clare.
- studiile bazate pe adopţii urmăresc comportamentul rudelor separate sau al gemenilor adoptaţi de familii diferite, luând în considerare atât familia genetică precum şi pe cea adoptivă.
- pentru a estima similarităţile datorate mediului, s-au comparat persoane care locuiesc împreună dar neînrudite genetic (părinţii adoptivi şi copilul adoptat). Ex : copiii adoptaţi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de a face boala egal cu cel din populaţia generală.

2. Neuroanatomie

Sistemul nervos central a fost considerat prima dată drept substrat pentru comportament de către Pavlov.

Rolul diferitelor componente ale SNC în comportament :
Hipotalamusul :
i. Comportamentul alimentar
ii. Comportamentul sexual
iii. Comportamentul nictemeral (ritm somn-veghe)
iv. Comportamentul emoţional
Talamusul :
i. Transmiterea informaţiei senzoriale către structurile superioare
Sistemul limbic :
Septum :
i. Mijloace comportamentale privind evitarea durerii şi obţinerea plăcerii (pedeapsă-recompensă)
Amigdală :
i. Comportament de învăţare
ii. Memorie
iii. Comportament emoţional
Hipocamp :
i. Memorie
Ganglionii bazali (putamen, gl pallidus, nc caudat):
i. Mişcarea – principalul lor rol
ii. Dispoziţie
iii. Memorie
Neocortexul – coordonează şi integrează totul
i. Construirea secvenţelor de mişcare
ii. Discriminarea între patternuri senzoriale complexe (ex. temporar şi temporal)
iii. Capacitatea de gândire simbolică/abstractă – baza gândirii umane şi a limbajului !
Arii cerebrale primare şi de asociaţie :
- ariile cerebrale primare furnizează materia primă prin producerea informaţiei senzoriale (ex. aria vizuală primară situată occipital pt văz, aria temporală pt. auz, arii din lobul parietal pentru orientare spaţială şi simţ tactil). Tot ele pot iniţia mişcarea.
- ariile cerebrale de asociaţie sunt implicate în procese mentale complexe precum percepţia, ideaţia sau planificarea.

Doi lobi prezintă un interes deosebit din punctul de vedere al ştiinţelor comportamentului. Aceştia sunt lobul temporal şi, mai ales, lobul frontal.

Lobul temporal face legătura între auz şi limbaj.
Lobul frontal asigură funcţii variate şi deosebit de complexe. Atenţia, planificarea, abilităţile sociale, gândirea abstractă, memoria şi anumite trăsături de personalitate sunt toate apanajul său. Descrierea acestor funcţii s-a realizat prin studierea comportamentului pacienţilor cu leziuni cerebrale, înainte şi după producerea lor.

3. Neurochimie

Cei mai importanţi neurotransmiţători, localizarea şi rolul lor sunt :
Dopamina – mai ales în substanţa neagră, sistemul limbic, cortexul prefrontal
o Mişcare
o Emoţii şi dispoziţii
o Sistem recompensă-pedeapsă
o Funcţii cognitive
 Noradrenalina – trunchi cerebral, cerebel, hipotalamus, cortex
o Somn-vigilenţă
o Agresivitate, emoţii
o Funcţii cognitive
 Serotonina – nc.rapheus (tr.cerebral), hipotalamus, amigdală, hipocamp
o Funcţii senzoriale
o Somn
o Dispoziţie, emoţii
Acetilcolina – ganglionii bazali, nc. bazal Meynert, hipocamp, cortex
o Activităţi senzoriale
o Memorie
o Mişcare
GABA – cerebel, ggl.bazali, cortex (principalul neurotransmiţător inhibitor)
o Cogniţie
o Emoţii
Glutamat – multiple localizări (principalul neurotransmiţător excitator), rol nespecific

Neurochimia şi bolile psihice/neurologice :
• B. Alzheimer : ↓ ACh (nc. Meynert)
• B. Parkinson : ↓ DA (ggl. bazali)
• Schizofrenia : ↑ DA (prefrontal)
• Depresie : ↓ Serotonina
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.