Geneza si structura pastelurilor lui Vasile Alecsandri

Alecsandri este cel mai important poet roman de pina la Eminescu. A daruit contemporanilor si urmasilor sai o uriasa opera cu larga deschidere catre poezie, proza si dramaturgie, cu innoiri remarcabile pentru fiecare gen si specie literara. El a daltuit si modernizat limba literara. Un contemporan al sau, Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: "El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gindirii si al simtirii romanesti. El a cantat toate dorinaele, el a plins toate nevoile si necazurile romanimii... El este gloria nediscutabila a literaturii romane."

Alecsandri, din 1880 isi creeaza un climat linistitor la Mircesti, eliberindu-se de corvezile politice si oferindu-si indelungate ore de meditatie critica asupra propiei creatii. Intuind si exigentele timpului sau, ii scrie lui Hurmuzachi in 1865: "Am scris bucati mai mult sau mai putin usoare, a venit timpul ca sa scriu ceva mai serios, mai literar." Peste trei ani, ii marturiseste aceluiasi: "Am inceput o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite tablouri de frumuseti ale naturii si de munca cimpului."

"Pastelurile" au aparut in "Convorbiri literare" intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut in "Opere complete", intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzind 30 de poezii, carora le adauga 10 piese, nelegate organic de acestea. In fruntea ciclului de "poeme sublime"(Hasdeu), autorul a asezat "Serile de la Mircesti", o idila de interior, si pastel ce exprima personalitatea creatorului sau, fiind si intiia poezie ce introduce la noi motivul meditatiei la masa de scris, cu somnolarea in fata sobei.

Mircesti devine astfel "resedinta poeziei", un spatiu unic, cu "un bogat si tare aer spiritual, cu o atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara."(V. Voiculescu) Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre soare. Ele constituie " intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale", "un calendar al spiritului rural si al muncilor campenesti"(G. Calinescu). Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de plecare hesiodice, horatiene si vergiliene, carora le adauga puternice valente de sensibilitate moderna.

Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infringere, pierzind raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se amputeaza dimensiunile infinite, mai ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii limitate ale unui spatiu ca: tirgul, gradina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic).
"Pastelurile" lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul ei, cu farmecul vietii rurale."Pastelurile" au reprezentat"Una din insulele cele mai izolate de furtuni din arhipelagul...poeziei noastre descriptive.