Genuri literare

Genul LIRIC – este domeniul confesiunii; poetul se comunica pe sine; exprima sentimente, diferite stari sufletesti, afective, emotii, impresii. (ex: bucurie, durer, regret, nostalgie, melancolie, tristete); prezentarea sentimentelor personale ale poetului este mai mult un pretext pentru a infatisa trairi generale umane; (starea sufleteascda exprimata de autor poate fi a oricarui cititor cu o anumita experienta de viata); comunicarea sentimentelor se face direct, nemijlocit; poezia lirica pare a fi un interminabil monolog;(de aici);

1.eul poetic predominant; 2.subiectivitatea este trasatura esentiala; fiind confesiune, deci cu accent pe nota afectiva, poezia tinde in primul rand sa emotioneze; lirismul rezulta din: (1.) modalitati de expresie; (2.) elemente de prozodie; (3.) afectivitatea exprimata; lirismul poate fi: (1.) obiectiv (confesiv); (2.) impersonal (neconfesiv); versificatia este elementul definitoriu (chiar daca apare si in genul epic sau dramatic) simbolul si metafora predomina, alaturi de alte tehnici, tropi, procedee stilistice; teme lirice majore: iubire, moarte, natura ; cele mai multe cuvinte sunt folosite cu sens figurat ; (unele au incarcatura simbolica si accepta mai multe interpretari: cuvant-cheie sau cuvant-simbol); propozitiile, frazele au un continut semantic neasteptat, irealizabil in afara versului.

Genul DRAMATIC – opera dramatica este destinata, prin definite, interpretarii scenice; structura formala : acte, tablouri, scene; dramaturgul nu povesteste faptele, ci le lasa sa se desfasoare in fata (cititorului) spectatorului; deci: atitudinea ideile si sentimentele autorului reies indirect, vor fi deduse de (cititor) spectator in urma (lecturii textului) vizionarii spectacolului; spatiul si timpul sunt, oarecum limitate; o actiune (afabulatie) bine organizata, concentrat; (poate avea o singura actiune sau doua :una principala si alta secundara); textul dramatic este o succesiune dinamica, progresiva si continua de replici; (intrebari, raspunsuri, comunicari, dispute); (deci si:) mijloacele adecvate: dialogul si antiteza, care sunt dominante, comparatia implicita; (acestea se ma realizeaza si prin: monolog, aparteuri, metatext); dialogul este modul de expunere caracteristic; din dialog deriva si cateva procede artistice: apostrofa, invocatia, interogatia retorica; adeseori este folosit monologul; descrierea este facuta numai de personaje; (cateva elemente transpar uneori din metatext: varsta, statura, vestimentatie, aspectul general al locului) personajele iau aproape in totalitate locul autorului; (autorul se manifesta direct doar prin metatext, iar indirect prin cele expuse in textul sau; interventia sa este deci minora; personaje: cu rol decisiv( personaje cheie; fortele dramei), de prim-plan, de plan secund, grupuri; opera dramatica (piesa) are doua planuri: (a) planul textual; (b) metatextul (scurte lamuriri, de regula pentru regizori si pentru actori, trecute intre paranteze inaintea unui segment dramatic – act, tablou, scena – sau chiar in interiorul textului.

MODURILE DE EXPUNERE
PORTRETUL - Felul portretului: in versuri/ in proza; fizic/ moral (psihic, spiritual, sufletesc)/ combinat; individual/ colectiv:multimea(ca masa omogena, stapanita de o stare psihica unica)/exponential (generic, reprezentativ) realist(corespunazator personajului realist) alegoric (corespunzator personajului alegoric) central (corespunzator personajului central) de plan secund (corespunazator personajului secundar) / de fundal (corespunzator personajului episodic); dinamic (corespunzator unui personaj complex)/ static (corespunzator unui personaj simplu, schematic.

- Modalitati de portretizare: directa (de catre autor, de alte pesonaje, autoportretizare ); indirecta (din ganduri, fapte, atitudine, comportament, din relatiile cu alte personaje, din relatiile cu mediul: vestimentatie, obiectele care il reprezinta, locuinta, mobilierul); prin limbaj.

- Procedee ale portretizarii: descrierea, dialogul, monologul interior, analiza psihologica, evocarea, paralela, antiteza, sugestia si aluzia, definitia, gradatia.

DESCRIEREA este un mod de expunere (alturi de naratiune, dialog, monolog); prezenterea, infatisarea, zugravirea, prin enumeraea detaliilor, aspecte ale realitatii; scriere sau pasaj dintr-o scriere, in care este infatisat un aspect, un cadru, o situatie; se prezinta (cu ajutorul imaginilor artistice) trasaturile particulare ale unui personaj, fenomen, obiect, colt din natura; ea trebuie sa fie plastica, sugestiva, pentru a face ca obiectul sa apara cat mai viu in mintea cititorului;