Geopolitica si Rudolf Kjellen

Trimis la data: 2003-04-12 Materia: Stiinte Politice Nivel: Facultate Pagini: 8 Nota: / 10 Downloads: 1171
Autor: Lavinia Moneanu Dimensiune: 17kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Întemeietorul de drept al geopoliticii este suedezul Rudolf Kjellen, profesor de ştiinţa statului la Universitatea suedeză Upsala. El foloseşte termenul propriu-zis de geopolitică în 1899 într-o prelegere publică. Cuvântul apare, după aceea, într-un studiu scris, “Introducere la geografia Suediei”, publicat la 1900. Consacrarea termenului are loc de abia în 1916, când Kjellen publică lucrarea “Problemele ştiinţifice ale războiului mondial”, în care primul capitol se intitula “Probleme geopolitice”.

Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevă legătura de substanţă între poziţia geografică a unui stat şi politica sa. Însăşi etimologia termenului spune explicit acest lucru, geo însemnând pământ, teritoriu. Geopolitica priveşte şi analizează politica din perspectiva cadrului natural în care are loc, ea propunându-şi să explice măsurile şi orientările politice pe baza datelor naturale ale unui stat: poziţia geografică, întindere, bogăţii naturale, populaţie etc.

Fireşte că relaţia mediu geografic - politică s-a impus unor strategi sau oameni de cultură înainte de apariţia teoriei propriu-zise. Herder spunea că “istoria este geografie în mişcare”. Napoleon remarca, la rândul său, că “politica unui stat stă în geografia sa”. De asemenea doctrina Monroe - America americanilor - ori cea a “misiunii civilizatoare” a Franţei în Africa sunt abordări care implică viziuni geografice şi abordări de factură geopolitică.

Putem noi considera asemenea poziţii ca exprimând aprecieri de natură geopolitică? Neîndoielnic, nu! Ele sunt constatări sugestive care surprind o relaţie: în cazul nostru cea dintre geografie, pe de o parte, şi politică, pe de alta. Geopolitica ia naştere în momentul în care apare intenţia de a explica această relaţie, de a o întemeia din perspectivă teoretică.

Caracterul doctrinar apare în momentul în care noua teorie, surprinzând rolul real al mediului natural în configurarea politicii, transformă acest element în factor explicativ principal, dacă nu exclusiv, neglijând alte determinaţii, uneori cel puţin la fel de importante.

Kjellen propune o abordare din multiple perspective ale statului, care să ne ofere o explicaţie a funcţionării sale. În acest cadru, geopolitica urma să examineze suportul geografic, natural al statului. “Statul, spune mai târziu autorul suedez, nu poate pluti în văzduh, el e legat întocmai ca pădurea de un anume sol din care-şi suge hrana şi sub a cărui faţă copacii lui deosebiţi îşi împletesc între ei rădăcinile” (“Der Staat als Lebensform”, în I. Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, pag. 5).

Este cu totul remarcabilă această viziune sistemică asupra studiului statului, menită să ofere o înţelegere cât mai completă a funcţionării sale. Aşa cum este demnă de semnalat legătura, comunicarea am spune astăzi, între aceste perspective de abordare, pentru că domeniile de care se ocupă alcătuiesc un întreg. “Fiecare putere (e vorba de statele mari, de marile puteri), a fost concepută ca unitate politică a cinci componente, putând fi privită: din punct de vedere geografic, etnic, economic, social şi juridic, numim aceste cinci feţe ale fiinţei ei: ţară, neam, gospodăria ţării, structura socială şi guvernământ (Idem, pag. 30).

Statul este văzut ca o formă de viaţă (“marile puteri sunt, înainte de toate, întruchipări ale vieţii şi chiar cele mai măreţe dintre toate întruchipările de pe pământ ale vieţii”), iar politica drept ştiinţa statului. Geopolitica reprezintă, deci, analiza statului din punct de vedere geografic, în acest sens ea nefiind altceva decât geografie politică. O spune, de altfel, explicit Kjellen: “Cuvântul a fost formulat pentru întâia oară într-o lecţie publică în aprilie 1899… având acelaşi înţeles cu “geografia politică“ a lui Ratzel şi, întrucâtva, chiar cu antropogeografia lui” (“Grundriss…”, în I. Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, vol. “Geopolitica”, pag. 6).

Este limpede că Kjellen descoperă geopolitica în efortul de sistematizare a unghiurilor de analiză şi studiu ale statelor. Să ascultăm o mărturisire semnificativă a sa: “Mai e de dezlegat o problemă pur terminologică. Rânduiala dinăuntrul sistemului încă nu e complet aşezată, până ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari prin termeni anume. A le mai numi pe toate politică este un simplu corolar al celor de mai sus; ele sunt toate teorii despre Stat; însuşirilor speciale trebuie să li se facă dreptate printr-o specificare a acestui termen general” (“Grundriss…, în I. Conea, “Geopolitica.

O ştiinţă nouă”, vol. “Geopolitica”, pag. 6”, pag. 39).
Era vremea desprinderilor, al autonomizării diverselor ramuri dintr-un trunchi comun. În viziunea autorului suedez, geopolitica este un capitol al politicii, considerată ea însăşi ştiinţă. În acest demers, Kjellen fixează pentru geopolitică un anume obiect, un anume unghi de analiză a statului, cel care pornea de la condiţiile sale naturale de existenţă. Dar încă o dată, trebuie repetat că geopolitica era parte componentă a unui demers mai amplu.

Dacă vom desprinde acest capitol din formula în care a fost conceput şi integrat, cum se procedeză nu de puţine ori, mai mult, dacă vom încerca să-l aplicăm unei realităţi radical schimbate, fireşte că nepotrivirea apare mai mult decât evidentă. Astfel geopolitica poate apărea ca un demers depăşit, al cărui domeniu de valabilitate ţine de un anumit stadiu în evoluţia studiului politicii.

Autor prolific, Kjellen nu îşi limitează demersul la analize strict teoretice. El scrie, de pildă, un volum monografic, intitulat “Introducere la geografia Suediei”, urmăreşte atent desfăşurarea primului război mondial şi elaborează lucrări, cum ar fi “Die Politischen Probleme des Weltkrieges” (Marile puteri şi criza mondială), 1920. În acest proces de analiză concretă a statelor şi diverselor situaţii apar consideraţii extrem de instructive pentru tema noastră.

Gânditorul suedez împarte geopolitica în:

a) Topopolitica - subdisciplina care va studia aşezarea statului;

b) Morfopolitica - subdisciplina care va examina forma, graniţele, reţelele de circulaţie;

c) Fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului, bogăţile solului şi
subsolului, aşezarea matematică, în latitudine şi longitudine.

Topopolitica, de pildă, are în vedere aşezarea ţării, dar, în acest subcapitol nu e vorba de aşezarea matematică, geofizică, aşezarea lângă mare sau în interiorul continentului (aceasta e studiată în capitolul de fizipolitică), ci de plasarea politică a ţării respective. Autorul simte, astfel, nevoia de a trece dincolo de cartografierea geografică, de corelarea unor date fizice: “În practică este vorba mai ales de un studiu al vecinilor.

Se oferă aici observaţiei şi reflecţiei toate problemele fundamentale pentru situaţia în lume a unei ţări care decurg: dintr-o vecinătate simplă sau complicată, din vecinătatea cu state mari sau mici, din distanţele mai mari sau mai mici ce le desparte de centrele de forţă şi de cultură ale timpului, din situaţia faţă cu punctele de fricţiune sensibile ale marii politici, din aşezarea la centru, intermediară sau la margine şi multele altele de felul acesta (“Grundriss…”, în I. Conea, “O poziţie geopolitică”, în “Geopolitica şi Geoistoria”, Martie/Aprilie 1944).

Identificăm aici un alt sens al geopoliticii care vine tot de la întemeietorul de drept al disciplinei, anume acela de informaţie politică externă, de studiu al cadrului larg al politicii, de cercetare a ceea ce Kjellen numea mediul politic. Or toate acestea presupun nu numai măsurări propriu-zise, ci şi evaluări, judecăţi, tipuri de raportare. De fapt, aici este vorba de frontierele politice ale statului. Iar examinarea lor implică trecerea dincolo de domeniul precis al cartografierii.

În acelaşi sens, Kjellen face deosebirea dintre poziţie geografică şi poziţie geopolitică. Prima este fixă, cea de-a doua mereu schimbătoare. Poziţia geografică poate fi determinată cu exactitate prin măsurători fizice, cea geopolitică înseamnă “poziţia lui în raport cu statele înconjurătoare”, deci implică raportarea la un mediu politic care nu ţine neaparat de statul respectiv, dar de care acesta trebuie să ţină seama.

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.