George Bacovia - Plumb

Poezia bacoviana depaseste insa cadrul simbolismului,fiind apreciata de critica mai recenta ca apartinand modernitatii. Tema o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina,superficiala,incapabila sa aprecieze valoarea artei adevarate.
Ideea poetica exprima starea de melancolie,tristete,solitudine a poetului care se simte incatusat,sufocat spiritual, in aceasta lume care-l apasa si in care se simte inchis definitiv.

Titlul este simbolul plumb,cuvant care are drept corespondent in natura metalul ale carui trasaturi specifice sugereaza stari sufletesti,atitudini poetice : greutatea metalului - apasare sufleteasca ; culoarea cenusie - monotonia,angoasa ; maleabilitatea metalului - labilitate psihica, dezorientare ; sonoritatea surda a cuvantului ( 4 consoane si o vocala ) sugereaza inchiderea definitiva a spatiului existential.

Poezia este alcatuita din 2 catrene,fiind prezente 2 planuri ale existentei : unul exterior,sugerat de cimitir,cavou,vesminte funerare, si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care provoaca poetului disperare,nevroza,dezolare.
Strofa I exprima simbolic spatiul inchis,sufocant,apasator in care traieste poetul,ce poate fi societatea,mediul,propriul suflet,propria viata,destinul,sau odata,oricare dintre acestea fiind sugerate de simbolurile:"sicriele de plumb","cavou",trimitand ca atare la iminenta mortii.

Starea poetului de solitudine este sugerata de sintagma "stam singur",care,alaturi de celelalte simboluri creeaza pustietate sufleteasca.Repetarea simetrica a simbolului plumb,plasat ca rima la primul si ultimul vers al strofei intai sugereaza neputinta poetului de a evada din aceasta lume apasatoare,sufocanta.
Strofa a II a ilustreaza mai ales spatiul poetic interior prin sentimentul de iubire care "dormea intors",sugerand disperarea poetului.