Gestiunea deseurilor

Trimis la data: 2006-03-01 Materia: Diverse Nivel: Facultate Pagini: 28 Nota: / 10 Downloads: 18
Autor: Anonim Dimensiune: 363kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
"Gestiunea deseurilor"
Societatea de consum a adus, pe lângă binefacerile sale, şi multiple probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic şi juridic privind existenţa deşeurilor şi cerinţa eliminării (diminuării) acestora. Una dintre numeroasele probleme ale vieţii moderne o constituie cea a stocării, neutralizării ori eliminării deşeurilor. Din punct de vedere al provenienţei lor, acestea pot fi: deşeuri menajere, deşeuri industriale, deşeuri agroalimentare şi deşeuri nucleare.
"Gestiunea deseurilor"

"Gestiunea deseurilor"
1.1. Deşeurile menajere

Această categorie de deşeuri cuprinde în special gunoaiele menajere propriu-zise, grămezile de deşeuri, deşeurile legate de folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane) etc.

"Gestiunea deseurilor"
Cantităţile de deşeuri casnice produse, diferă de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul de dezvoltare, tradiţie, etc. Astfel, în 1990, un francez arunca zilnic 1 kg de gunoi, cantitate comparabilă cu cea produsă de către ceilalţi vest-europeni, dar inferioară de aproape două ori celei produse de un american ori un canadian.
Se constată în ultimele decenii creşterea ponderii, în cadrul deşeurilor menajere, a hârtiei şi a cartonului, a materialelor putrescibile etc.

"Gestiunea deseurilor"
Tratamentul deşeurilor menajere. Principala cale o constituie în acest sens reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabilă de la o ţară la alta, de la o epocă la alta. De exemplu, în Franţa, incinerarea este folosită de 45% din populaţie, faţă de 8% care foloseşte compostajul şi 45 %, descărcarea „controlată”.

"Gestiunea deseurilor"
În Italia, compostajul nu priveşte decât 2-3% din gunoi; în Marea Britanie, incinerarea acestor deşeuri vizează 40 % din populaţia urbană. În alte state dezvoltate, incinerarea variază de la cca 10 % ( America de Nord) până la peste 70% (Japonia, Elveţia).

"Gestiunea deseurilor"
Fiecare procedeu de tratare are avantajele şi dezavantajele sale:

a. compostajul: priveşte mai ales partea fermentabilă (cca 50% din total) a gunoaielor (deşeuri alimentare, hârtie, etc.) Din punct de vedere tehnic, compostajul constă în lăsarea deşeurilor mai multe luni în aer liber, să fermenteze. Apoi, în uzine, are loc operaţia de compostare, care dă naştere la aşa-numitele „humus-uri” ori elemente chimice în cantitate slabă, precum magneziu, cupru, zinc etc.

"Gestiunea deseurilor"
Împrăştierea gunoiului pe câmp („mocirlele verzi”) este cunoscută încă din antichitate, Această metodă, la fel ca astăzi compostajul, a suferit concurenţa îngrăşămintelor chimice (mai concentrate şi astfel mai uşor manipulabile), precum şi efectul negativ al prezenţei crescânde în deşeuri a sticlei, metalului ori materialelor plastice, puţin apreciate de către agriculroti. Pentru a înlătura acest ultim inconvenient, compostajul necesită o triere prealabilă, care adeseori lasă mult de dorit.

b. incinerarea : vizează partea combustibilă a deşeurilor menajere. Contrar uzinelor de compostaj, care reclamă spaţii întinse, incinerarea este o soluţie „compactă” utilizată cu precădere în cazul marilor aglomeraţii urbane. Din păcate, deşeurile menajere sunt un combustibil destul de sărac – de cca cinci ori mai puţin caloric decât cărbunele - şi, în afară de aceasta, foarte eterogen.

În interiorul cuptorului sunt necesare o bună aerare şi un amestec al deşeurilor, în condiţiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea constă în epurarea fumului. O recentă reglementare europeană din 1989, deosebit de severă, riscă să scumpească cu 20-50% preţul incinerării, alături de necesitatea captării şi neutralizării acidului clorhidric (degajat în special prin combustia PVC).

c. depozitarea: rămâne procedeul cela mai frecvet în ţările dezvoltate. Depozităriel brute, sunt în general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supusee unui control şi unor reguli speciale de realizat. „Depozitarea controlată” constă în a nivela la intervale scurte de timp ( lao zi sau două) şi a separa straturile de gunoaie de cele de nisip ori pământ.

Această tehnică evită mirosurile şi risipirea, dar nu rezolvă toate problemele delicate. Astfel, locul de depozitare trebuie să fie tanş, apele de ploaie care se infiltrează şi poluează trebuie să fie recuperate şi tratate în scopul de a se evita orice contaminare a apelor subterane. „Biogazul” care rezultă din fermentarea internă a gunoaielor depozitate trebuie captat si împrăştiat (existând riscul de mirosuri şi de ezplozie). În sfârşit, trebuie prevăzută reamenajarea sitului după exploatare.

d. reciclarea şi colectarea selectivă a unor deşeuri menajere. Reciclarea textilelor, hârtiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor, oria a altor asemenea materiale are deja o lungă istorie. Recuperarea deşeurilor se face în fucnţie de natura acestora şi de condiţiile socioeconomice concrete din fiecare ţară. Aşa de exemplu, recuperarea sticleieste făcută în proporţie de peste 50 % în Suedia, Danemarca sau Germania şi numai 25% în sticle întregi, cu retopirea acestora.

În privinţa textilelor, în timp ce în ţări ca Germania ori Olanda recuperarea atinge chiar 40 %, în altele (Franţa, Italia) nu depăşeşte 8-10%. Referitor la deşeurile de fier, gradul de recuperare esre la nivel european de cca 25-30 %, cifră considerată scăzută, pentru că fierul vechi este uşor recuperabil în uzinele de tratare. În sfârşit, ponderi reduse cunoaşte recuperarea hârtiei (3-5%) ori a sticlelor din PVC (1-3%). Din diverse motive, mai ales moda cerinţelor pieţei, se discută asupra justificărilor selective. Sunt prezente trei mari posibilităţi:

- din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizează o economie financiară (Acest material uzat are o „valoare”), o economisire de materii prime (pădurile pentru hârtie) ori de energie;
- din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se urmăreşte o ameliorare calitativă ori cel puţin cantitativă a operaţiei de tratare;
- în sfârşit, din punctul de vedere al protecţiei mediului, printr-o colectare selectivă se evită dispersia în natură a deşeurilor menajere care nu se amestecă cu alte deşeuri : deşeuri stânjentoare (aparate menajere, epave de automobile, pneuri) ori deşeuri periculoae (uleiuri uzate, baterii cu mercur, medicamente, deşeuri toxice precum vopselurile ori solvenţii dispesaţi în micic cantităţi).

1.2. Reguli juridice cu caracter general

În raport cu destinaţia (scopul final) urmărit, Legea nr 137/1995 a instituit patru reguli juridice principale privind deşeurile:
- gestionarea acestora în condiţiile de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului, conform regimului juridic stabilit;
- interzicerea introducerii pe teritorul României de deşeuri de orice natură, în scopul eliminării acestora (art.23)
- introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul valorificării în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, realizarea valorificării deşeurilor în instalaţii, procese sau activităţi autorizate de către autorizaţiile publice competente;
- realizarea trabferului şi aa exportului de deşeuri de orice natură în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu reglementările specifice în materie.

O atenţie deosebită este acordată de legea-cadru transportului de deşeuri periculoase, stabilind în acest sens:
- efectuarea transportului inteern al acestora în conformitate cu prevederile legale privind transportul mărfurilor periculoase;
- realizarea transportului internaţional al lor potrivit prevederilor acordurilor şi convenţiilor internaţioanale privind transportul peste frontieră al deşeurilor periculoase şi transportul internaţional al mărfurilor periculoase.

1.3. Gestionarea deşeurilor

În înţelesul actului normativ, gestiunea implică colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după închiderea acestora. Eliminarea este definită ca orice operaţiune prevăzută în anexa II A (metoda descriptivă). Colectarea desemnează strângerea, sortarea şi/sau regruparea (depozitarea temporară) a deşeurilor în vederea transportului lor.

1.4. Regimul comerţului internaţional şi tranzitului de deşeuri
Reglementarea internă (Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000) stabileşte câteva reguli importante în această privinţă:

- importul în românia de deşeuri, de orice natură, în stare brută sau prelucrată, este interzis, cu excepţia ...

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.