Ghetele - Eugen Barbu

Trimis la data: 2010-08-17
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 9
Nota: 7.83 / 10
Downloads: 0
Autor: Elisa Matache
Dimensiune: 20kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Se ridicasera si copiii. Toti, o ceata. Al mai mare era Oprica al lui coana Marita, una de da in carti si facea de dragoste la fetele nemaritate. Arata lung si galbejit. El fura zmeiele tuicilor si incepuse sa bea si tuica. Se lauda ca fusese la femei, dar ceilalti nu-l credeau, pentru ca prea n-avea de unde.Pe urma, mai destept se afla Petre al tamplarului, care facuse trei clase primare si stia si Crezul. Asta se pricepea sa arunce sticloantele si sa faca prastii. Avea un ciorap plin de bile vopsite. Il purta legat la brau de curea. Mai era si Ene, stirbul, cu o sora sleampata si fratii lui, toti copiii lui Spiridon.
Apoi ofticoasele de fete ale lui Chirica, de le batea vantul. Naie al croitorului si, incolo, de-ai mici, nebagati in seama. Plecau impreuna si nu se intorceau pana seara.Colindau mahalalele, pe unde nu-i gaseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la sina Constantei, sau la garla la Herastrau, de dadeau la peste.Inainte mergea Oprica, sorbind dintr-un muc de tigara, scuipand cu sete. Ailalti, dupa el, tragand cu prastiile in vrabii. Treceau peste gradina oltenilor, sareau gardurile putrede si de acolo taiau maidanul pana la rampa gropii.

O, frumos mai era primavara cand albea Cutarida de flori de salcam! Si mirosea, mirosea... Da caldura asa, ca o mangaiere. Copiilor rebegiti de cu iarna, ce le mai placea!
Se opreau langa bordeiul lui Grigore si se asezau turceste langa gunoieri. Haidacii beau tuica.
- Bun basamac! facea Tanase, unul de se uita crucis.
Oprica, cu ochii pe sticla lui.
- Voi luati, ma, o gura? se milea gunoierul.
- Luam, nene.
- Na, ma, da sa nu va-mbatati!

Sorbeau cate o inghititura, pe rand. Oprica fura inca o sorbitura, striga la ceilalti si se ridicau.
- Sa-mi aduceti raci, ma, auziti voi, c& 535c222f #259; d-aia v-am dat tuica! striga dupa ei Tanase.
- Las' pe mine, radea inveselit deodata al Maritei si cobora malul de pamant al gropii dupa ceata.

Spre fund era racoare. De jos, de langa balta, cerul se vedea cat un cerc siniliu pe care calatoreau nori albi, destramati. Iarba scurta, albastra, ca peria. Se apropiau de balta. Ene si Petre cautau gaini moarte sub maselele de lut. Daca gaseau una, i-o aduceau lui Oprica. El o lega cu o sfoara de un tarus infipt in pamant moale si arunca mortaciunea in apa putreda. Sedeau asa cam un ceas, privind lintita in care inotau broscoi. Se facea liniste. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tacut, surd. Li se facea frica. Nici vrabii nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul baltii, molcom si rar. Spre margini, undele ei se increteau si aduceau la mal cutii ruginite de tabla. Acestea sclipeau in soare ca oglinzile.

In apa murdara se glodeau norii bolovanosi. Daca ridicai privirile, ii vedeai indesandu-se peste malurile salbatice. Caldarea de pamant rasufla tainic. Zgomotul cel mai mic crestea aici, se lovea de seile albicioase si venea inapoi. Mirosea a balegar incins si a iarba cruda. Lui Ene ii venea s-o rupa la fuga, dar se tinea bine. Smulgea limbile proaspete ale maselaritei si asculta freamatul pipirigului.
- Vi-e frica? intreba incet Oprica.
- Nu, zicea Petre cu jumatate glas.
- Aici stau hotii...

Li se ridica parul maciuca la copii.
Ce facea al Maritei, ce dregea, ca le stia pe toate. Unii ziceau ca-i al lui Florea, unul de hotea pe unde apuca, de-l facuse cu carturareasa, la tinerete. Oprica n-avea Dumnezeu, stia sa umble cu sisul. Cand il batea vreunul mai mare, ii spunea cu dintii stransi:
- Vine el nenea de la pirnaie, o sa-ti faca matele coada de zmeu! Era legat cu hotii Cutaridei. Le vindea ponturile: de unde sa fure cherestea pe Filantropia, gaini, rufe de la boieri. Nu batea drumurile degeaba. Tara ceata dupa el, sa nu-l ia la ochi sergentii. Dar cu privirea, tot prin curti.

Punea geana pe ceva, noaptea se lasa la balta, la capetenii. Dincolo de apa puturoasa nu calca nimeni. Era numai un stufaris si un pustiu de maracini, desi, bubosi vara si inalti. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri rosii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea salbatica a gropii.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.