Giulgiul din Torino

Trimis la data: 2011-10-13
Materia: Religie
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 4
Nota: 8.00 / 10
Downloads: 2035
Autor: Liviu campeanu
Dimensiune: 9kb
Voturi: 264
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
De cateva secole, Giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse. Credinciosii crestini sustin ca ar fi lintoliul cu care Iisus ar fi fost acoperit dupa coborarea de pe cruce, scepticii ca ar fi un fals rafinat. Avand imaginea lui Iisus intiparita pe el, giulgiul are o istorie zbuciumata si a starnit controverse aprige în lumea cercetatorilor.
De cateva secole, Giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse. Credinciosii crestini sustin ca ar fi lintoliul cu care Iisus ar fi fost acoperit dupa coborarea de pe cruce, scepticii ca ar fi un fals rafinat. Avand imaginea lui Iisus intiparita pe el, giulgiul are o istorie zbuciumata si a starnit controverse aprige în lumea cercetatorilor.

A treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioana si Petru au intrat in mormant, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus disparuse, dar giulgiul in care fusese infasurat era aruncat pe jos si intr-un colt, impaturita, se afla panza cu care chipul Mantuitorului fusese sters de sudoare si sange. Istoria giulgiului din Torino ramane invaluita in mister. Prima dovada a existentei giulgiului apare intr-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea.

Pana in secolul al XII-lea, in Occident, nu s-a stiut mai nimic despre Giulgiu, in Rasarit, evlavia pentru panzele infasurarii, venerarea pentru marama si inchinarea la Chipul Domnului erau mijloace si cai de verificare a credintei, mai ales dupa Sinodul VII Ecumenic (787). In anul 944 giulgiul a fost dus de la Edessa in capitala Bizantina, Constantinopol. In anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, insotit de cronicarul Wilhelm de Tyr vin la Curtea Bizantului.

Imparatul Manuil Comnenul, obisnuit cu vizite si cu faste ceremonii, arata oaspetilor comorile Bizantlui din timpul lui Constantin cel Mare, Teodosie, Justinian etc. Cei doi raman uimiti de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, sulitei, buretilor pentru otet si Giulgiului, lucruri atat de cinstite in Cetatea sfanta eliberata cu atatea jertfe omenesti.

In jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curtii Bizantine si patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capela “Sf. Maria”, pune Giulgiul, alte relicve si numeroase obiecte sfinte intr-o ladita si le transfera pentru mai multa siguranta in Biserica Manastirii Vlahernelor, notand: “Giulgiul este din panza obisnuita de in, miroase inca tare a smirna…”. Cel mai mult au fost atrasi de mirajul Giulgiului apusenii. Cavalerul Roberto de Clari, cronicarul cruciadei a IV-a, scria inca din 1203: “desi am vederea slaba cred ca am vazut chipul lui Hristos pe o panza din Bizant…”.

Armata cruciatilor, in 1204, cucereste Constantinopolul si avida dupa obiecte sfinte pentru comert. Othon de la Roche, pe ascuns a impachetat Giulgiul sub hainele sale de cavaler si l-a trimis tatalui sau, Donche de la Roche, care il primeste in 1206, la Lirey (Franta). Acesta daruieste panza episcopului Amedeo de Bessancon. La randul sau Bessancon o depune in Biserica Sf. Stefan.

In 1349, un fanatic aprinde focul langa incinta si un incendiu mistuie biserica; ca prin minune, Giulgiul este salvat fara a suferi vreo stricaciune. Nobilul Geofrey de Charny plateste sume mari de bani si ridica relicva de la Lirey, ducand-o la Trieste. Dupa putina vreme, panza este depusa in biserica Sf. Ipolit, transportata cu mare cinste la Chymy(Belgia). Prima prezentare publica a Giulgiului in Europa a avut loc in anul 1357 la Lirey.

In 1450, Contesa Margareta, nepoata de fiu a lui Giofrey de Charny, ofera Panza ducelui Ludovic I. Acesta, mai rece si strain de sensibilitatile crestine, daruieste Panza familiei Savoia. In cinstea Panzei, considerata cu adevarat sfanta, Casa de Savoia ridica o capela la Chambery, care, in 1532 este mistuita de flacari, dar din nou Panza iese nevatamata. Cu un ceremonial deosebit Panza este dusa, in 1578, la Catedrala “Sf. Ioan Botezatorul “ din Torino.

In 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia “panza sfanta” pentru publicitate in toata lumea, dar pe negativ in loc de fasii obisnuite, a aparut imaginea unui om in suferinta. Cei credinciosi n-aveau nevoie de demonstratii fotografice, cei curiosi au navalit asupra panzei si valva declansata a determinat municipalitatea din Torino sa inchida lada cu relicva. Pentru prudenta, giulgiul nu a mai fost expus.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.