Gluma sumbra a lui Caravaggio

Trimis la data: 2006-05-04 Materia: Arte plastice Nivel: Facultate Pagini: 11 Nota: / 10 Downloads: 4
Autor: Cristian Dimensiune: 23kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Referat despre Gluma sumbra a lui Caravaggio
Intr-un articol din Enciclopedia Picturii Italiene1 apartinand lui Pierre du Colombier, intalnim urmatoarea observatie referitoare la lucrarea David si Goliat (Galeria Borghese) a lui Michelangelo Merisi, cunoscut mai ales drept Caravaggio dupa locul nasterii sale: “David, tinand in mana capul taiat al lui Goliat, trece, nu fara indreptatire, drept autoportretul artistului. Genul acesta de umor sinistru i se potrivea destul de bine.” Remarca nu este singulara, avem de-a face, mai degraba, cu un loc comun. In Introducerea sa la un album Caravaggio, André Chastel nota : “Caravage avait conscience de cet aspect noir de son personnage et il avait celebré sa propre terribilitŕ en glissant son autoportrait dans la tęte sanglante de Goliath.”

Referat despre Gluma sumbra a lui Caravaggio
Ne intereseaza pentru inceput sa elucidam valoarea acestei notatii privitoare la caracterul pictorului pe care l-am vedea determinand alegerea acestui subiect .

Punctul de plecare recunoscut al comentatorilor moderni este Viata pictorilor, sculptorilor si arhitectilor moderni3 de Giovanni Pietro Bellori, cunoscut drept “le plus modéré ou le plus faussement équitable des critiques classiques”4, lucru stiut fiind ca istoria culturii a fost facuta mai ales din perspectiva adversarilor lui Caravaggio. Bellori fixeaza cu malitie originea celei de a doua maniere, “cea intunecata”, care de altfel

l-a facut celebru, determinand curentul de emulatie denumit prin termenul de caravaggism, in temperamentul, “caracterul sau posomorat si certaret” care i-a adus si un sfarsit tragic, cea dintai, “cu care atinge culmea meritului” din perspectiva unui sistem normat al picturii, vom vedea, fiind caracterizata de un colorit “suav si pur”5. Ca anecdota, acesta noteaza ca Michelangelo Merisi “umbla imbracat in stofe si catifele scumpe, dar cand purta o haina nu o mai scotea pana ce nu se zdrentuia de tot. De curatenie nici nu se sinchisea; ani de zile a mancat pe panza unui portret, folosind-o drept fata de masa si la pranz si seara.”

Prin urmare: “umor sinistru”, “terribilitŕ”, expresii ale caracterului sumbru care il impinge pe pictor, intre altele sa se autoportretizeze in chipul lui Goliat. Intrebarea pe care ne-o punem este urmatoarea: trimit intr-adevar acestea la un nod, la un nucleu al personalitatii artistice a lui Caravaggio, la acel “sens” sau “continut intrinsec” despre care vorbeste Erwin Panofsky, marca unei “atitudini definitorii subsumand toate calitatile prezente, luate in parte, asa incat inversand situatia, fiecare actiune individuala sa poata fi interpretata prin prisma acestor calitati”6 sau sunt doar reflexe, mistificari ale unui continut intim, misterios in sine, cu neputinta de patruns, rasfrante de o viziune superficiala, autosuficienta? Care este posibilitatea ca aceste instrumente: “umor sinistru”, “terribilitŕ” – sa devina criterii de interpretare – la ce nivel de receptare, de valorizare a obiectului estetic se plaseaza ele? Mai mult, care este maniera in care se articuleaza aceste enunturi, participand la un discurs despre un tablou, o opera care apartine unui sistem diferit de semne, cel iconic?

Vin ele in continuarea acelui murmur in care sensul incepe sa se coaguleze, opunandu-se contemplarii tacute: ”langage apparemment immédiat qui se murmure ŕ l’envers de la contemplation silencieuse pour lui donner racine, l’ancrer dans un sens, indissociable d’elle”7, pentru a contracara alunecarea pe deasupra reliefurilor semnificante: “sinon la pensée vagabonde et le regard erre sur la surface – distrait tant qu’il n’est pas discours”, suprapunandu-se in forma sonora pe un existand deja: “le voilŕ qui fait retour comme discours qui se vise et se parle dans le temps męme oů il parle derričre (ou dans) les apparences peintes que l’oeil regarde”?. Altfel spus, avem aici si altceva decat un discurs despre un tablou, se da vreo sansa sau se rateaza de la bun inceput “la transposition (translation, transversion) en un langage, du discours que le tableau tient dans le siens, ŕ supposer que le tableau tienne un discours”8?

Ne vom intoarce deocamdata la cel care a influentat intreaga mostenire critica a lui Caravaggio – Bellori. La inceputul prezentarii sale, acesta afirma ca Michelangelo Merisi “pare a se fi luat la intrecere cu arta, fara arta”. El ar manifesta aceeasi pornire ca Demetrios, sculptor din Antichitate, care era “atat de preocupat de asemanare, incat ii placea mai mult imitarea lucrurilor decat asemanarea lor”. La fel ca Eupomp ar fi intors mana catre multimea din preajma cand i s-au aratat statui celebre ale lui Fidias si Glycon pentru a studia dupa ele, dand de inteles ca natura ii pusese la indemana destui maestri. In ceea ce priveste prima sa maniera, aceasta il arata ca un continuator al lui Giorgione, operele fiind placute, fara umbrele pe care le-a facut mai tarziu, cat despre a doua, “cea intunecata” este cu atat mai detestabila cu cat pictorul se arata mai original.

Cele doua maniere pe care le observa comentatorul clasic sunt simptomatice, dau seama de momentul pe care il reprezinta Caravaggio in istoria picturii. Este vorba despre o adevarata “revolutie”, pentru a folosi termenul lui Louis Marin, care se manifesta implicit la nivelul discursului “despre”. In cazul primei maniere, in care pictorul nu apare inca drept o personalitate artistica cu totul originala, obiectul discursului se preteaza “manipularii” de catre un limbaj academic preexistent: „un méta-discours qui s’effectue ŕ partir d’un systčme de normes, de réfčrences transcendentes, de principes de jugement esthétique antérieurs, de codes définis a prioriquement par rapport au tableau considéré”9.

Intelegem astfel de ce noutatea pe care o aduce Caravaggio, “coloritul inasprit de tonuri obscure, folosind mult negru ca sa dea relief contururilor”, este receptata ca o concurenta adusa artei “fara arta”, din afara acesteia. Reprosurile care i se fac vin din interiorul unei stiinte normate, conservatoare ale acestei arte: “ii lipseau multe din cele mai bune laturi ale picturii, fiindca nu gaseai la el nici inventiune, nici prestanta, nici desen sau vreo alta stiinta a picturii, de vreme ce lipsindu-i din fata ochilor modelul, mainile si mintea ii ramaneau goale”10, spune Bellori.

Aceleasi critici rezoneaza si astazi. Giulio Carlo Argan in Realismul in poetica lui Caravaggio11 accepta forma polemica a artei acestuia fata de aceea rigid formalista a manieristilor tarzii romani. Insa, in interiorul unei miscari naturaliste “ca arta intemeiata pe studiul naturii si nu pe autoritatea Ideii, asezat alaturi de pictorii Carracci, Caravaggio ar reprezenta mai degraba particularul, prin refuzul autoritatii istoriei, pe cand pictorii Carracci ar regasi istoricitatea vie a Antichitatii dincolo de bariera dogmatica a normei”.

Caravaggio “nu cerceteaza si nu inter-preteaza realitatea, ci isi propune sa o repete sau sa o reduca in urata si uneori agresiva ei evidenta – prin imitatie”. In schimb, pictorii Carracci “dizolva platonismul abstract al normei manieriste si realizeaza idealul clasic ajuns intr-un primejdios moment de criza in timpul Reformei; pictura lui Caravaggio este numai antiteza dialectica a Ideii, pura praxis si ca atare anticlasica, antinaturalista si antiistorista”.

Prin urmare: lipsa experientei istorice, refuzul exercitarii imagi-natiei, “neputinta de a se proiecta in posibil”, aceleasi raportari la o poetica de tip clasic, aristotelic. Vom reveni mai tarziu la ideile pe care le introduce G. C. Argan.

Iata, deci, ce nu a facut Caravaggio, iata reperele de ordin cultural de care a ales sa se indeparteze in cea de-a doua maniera a sa. In ce ar consta, insa, originalitatea acesteia? L. Marin vorbeste de producerea unui anumit efect: “un effet de voir“. Tabloul lui Caravaggio se constituie drept o forta si opereaza “une distribution des effets de vision”. In acest caz “le discours qui peut ętre tenu du tableau, se trouvera produit par lui.”

Efectul ca reprezentare a tabloului devenit putere este impresia (l’impression). Intrebarea pe care si-o pune Louis Marin este in ce masura putem produce un discurs despre un tablou, fara a cadea intr-o lectura “impresionista”? Iata primejdia “citirii” unui tablou, primejdia specifica citirii unui tablou de Caravaggio a carui inovatie impune necesitatea de a aduce intr-un limbaj efectul fortei instituite de tablou in domeniul vizualului.

In acest moment, daca vom accepta ca formulele pe care le-am selectat din textele lui Colombier si Chastel: “umor sinistru”, “terribilitŕ” sunt expresii la nivelul discursului lingvistic ale fortei impresiei vizuale, discursul despre tablou devenind unul produs de acesta, vom obtine un rezultat surprinzator si anume ca ele inceteaza sa trimita la subiect – autoportretizarea sub chipul lui Goliat, pentru a caracteriza maniera lui de tratare, de realizare. Frazele nu descriu prin urmare impresia unei lecturi a subiectului tabloului, in ciuda caracterului sau neobisnuit, agresiv, cu atat mai mult cu cat spectatorul trebuie sa fie anuntat prealabil ca in Goliat avem un autoportret al autorului, ci sunt redarea unei reactii spontane, survenite prin intermediul ochiului, al privirii.

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.