Grigore Vieru - o lacrima a lui Mihai Eminescu

Eminescu este omul tragic, omul de excepţie, este firea superioară care trăieşte la limitele problematicului ce-i întinde cursa irezolvabilului. De-a lungul vieţii sale el a scris poezii excepţionale şi originale ca “O, mamă”, “Călin Nebunul”, Scrisorile, dar a fost şi o fire revoltativă care a pledat pentru libertate, dragostea de ţară şi frumuseţea neamului.

Astfel la Eminescu întîlnim lucrări ce ţin de caracterizarea istorică a poporului român, punînd accentele pe cei care doreau măreţie şi să se ridice în slăvi. El e luptătorul pentru Adevăr şi Dreptate, dar această luptă i-a creat şi duşmani, care l-au făcut acum să steie sus pe сer сa un Luceafăr rece şi singur şi să ne dirijeze viaţa mai departe. Braţul puternic al morţii şi al vieţii ni-l ridică deasupra timpului nostru naţional, făcîndu-l locuitor al cosmosului.

Timpul, însă, trece, şi societatea română pentru a se dezvolta mai departe ca naţiune are nevoie de o deschidere a cerului şi apariţia unui om sfînt, care să lupte să ne unească ca popor şi să ne reamintească că suntem oameni prin poezii, cîntece, opere valoroase. Atunci Luceafărul, durîndu-l soarta poporului său a hotărît să rupă o bucăţică din el, care s-a strecurat pe Pămînt sub o lacrimă ce trebuia să încălzească sufletele orfanilor români şi să facă ordine atît în gîndire cît şi în societate.

Grigore Vieru este prin excelenţă un poet al Mamei şi
Maternităţii. Mama poetului- veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului copilăriei care este unul matern, devine Mama Naturii şi a Cosmosului. Contemporan cu noi, el este şi un exponent al ideilor dominate în conştiinţa noastră naţională pe care le exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E poetul fructuos ca şi Eminescu mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului. E poetul epocii noastre care a scris atît pentru adulţi cît şi pentru copii.

Este poetul care şi-a asumat greul unui grai, trecîndu-l prin inima sa şi încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-şi deschid de bunăvoie inima să-l primească pentru a-şi duce demn mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii ce poate învinge totul, al credincioşiei faţă de cele nepieritoare şi al nădăjduirii ce nu poate da greş reflectîndu-se în operele sale : Femeia Moldovei, Steagul Roşu, Cîntec despre plai, Mama ş.a.

O astfel de întruchipare excepţională este asemeni unei lacrimi în răstogol pe obrazul planetei. Lacrima lui Eminescu- Grigore Vieru care la rîndul său, s-a revoltat contra timpului şi persoanelor care doresc dezbinarea noastră- a românilor ca naţiune, pentru aceasta a fost pedepsit, dar a ajuns astăzi să steie acolo sus, alături de Eminescu şi să ne lumineze cu lumina lor inimile pentru ca fiecare din noi să fie un adevărat patriot ce va ţine de Ţară, neam, dragoste, obiceiuri.
Ei au fost ca doi sfinţi ce ne-au luat din păcate şi moartea lor fiind o izbăvire a păcatelor.