Hanul Ancutei povestire

Trimis la data: 2012-12-17
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.79 / 10
Downloads: 0
Autor: cris291296
Dimensiune: 18kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Povestirea este o specie a genului epic in proza de dimensiuni asemanatoare cu ale nuvelei, adica mai mari decat ale schitei, mai mici decat ale romanului. Dar spre deosebire de nuvela, care pune accentul pe complexitatea personajelor, povestirea insistand asupra actiunii. De asemenea, in povestire, naratorul este de regula si personaj, deci participant la actiune sau cel putin martor la ea. Acest narator-personaj stabileste de regula o relatie directa cu cititorii si recurge la strategii menite sa atraga atentia acestora si sa o mentina treaza pana la sfarsit.
"Hanul Ancutei", scurta culegere de noua povestiri, face parte din capodoperele sadoveniene aparute in perioada interbelica dintre care amintim "Baltagul", "Zodia Cancerului", "Fratii Jderi".Timpul evocat in "Hanul Ancutei" este unul fabulous prin prezentarea unei tornade ca un balaur, prin evocarea unor pasari cum nu s-a mai pomenit, prin interpretarea zborului lor ca fiind prevestitor de razboi si de belsug la vita de vie.

Volumul este caracterizat de George Calinescu drept "capodopera idicului jovial si a suptilitatii barbare". Aici are loc prezentarea hiperbolizata a ospatului;spatiul unde se spun povestile este si el hiperbolizat:"nu era` han, era cetate".In acest cadru,se intalnesc drumetii si spun povestiri diferite intre ele ca tema si ca specific,astfel o povestire se bazeaza pe o poanta comica ("Iapa lui Voda"), alta este fantastica ("Balaurul"), de aventuri ("Cealalta Ancuta"), o povestire tragica pe tema fratilor invrajbiti ("Halarambie"), o povestire de dragoste cu final tragic ("Fantana dintre plopi"), o povestire de dragoste cu sfarsit fericit ("Istorisirea Zahariei Fantanarul"), o povestire cu tema istorica ("Oroc sarac"), pe tema calatoriei ("Negustori lipscani"), cu tema sociala ("Judet al sarmanilor").

Textul "in rama" se construieste prin intrarea in scena a cate unui narator in fiecare povestire,care preia discursul narativ in calitate de narator-personaj,povestirea fiind la persoana I: Ionita comisul, narator-personaj, povesteste o intamplare hazlie cu "iapa lui Voda", calugarul Gherman este narator-martor la intamplarile postite, spune o poveste cu un vestit talhar, Halarambie,mos Leonte vorbeste despre un balur groaznic, invaluind in mister multe detalii ale nartiunii, capitanul Isac spune o poveste nefericita de dragoste din tinerete,

mos Ienache vorbeste despre "cealalta Ancuta", a carei dublura perfecta este hangita din timpul povestirii, un cioban, Constantin din Motoc, evoca un "judet al sarmanilor" din vremurile infricosate, fiind el insusi eroul povestirii, jupan Damian, un negustor lipscan, povesteste in calitate de narator-personaj despre calatoriile sale prin Europa, un orb sarac, relateaza legenda margaritarului si o calatorie plina de peripetii in tarile Rasaritului, iar in a noua povestire, Zaharia Fantanarul si Lita Salomia, situati in doua planuri temporal, naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri, ci si pe acela din sufletele indragostitilor.

In ciuda diferentei dintre ele, toate povestirile au ca element comun hanul; actiunea fiecareia se petrece, la un moment dat, si la han.
O tema comuna tuturor povestirilor este tema timpului cu motivul fortuna labis (soarta schimbatoare); intrebat daca mai exista fantana, raspunde "s-a daramat ca toate ale lumii". Totusi, viziunea asupra lumii in acest volum, dezvaluie existenta unor permanente dincolo de aceste schimbari. Asemanarea dintre cele doua Ancute, contemporana cu momentul povestirii aminteste prin infatisare, prin comportament si prin gesturi de mama ei, Ancuta cea de demult, contemporana cu actiunea povestirilor.

Naratorul care reprezinta cadrul, atmosfera de la han si care ii introduce pe ceilalti povestitori este el insure unul dintre ascultatori, un personaj anonim al carui statul social rezulta din precizarea "noi razesii si carausii din tara de sus". Limbajul lor este ceremonios dovedind respectul fata de interlocutori, carora li se adreseaza cu "domniile voastre" sau "frati" si "prieteni".

Naratorii din "Hanul Ancutei" vorbesc de obicei de la situatia momentului respective (negustorul lipscani, tocmai sosit de la drum povesteste calatoria) sau intalnind un vechi prieten povesteste un eveniment important petrecut in perioada in care nu s-au mai vazut. Insa, uneori, din decent, povestitorul atribuie altui personaj cele ce i s-au intamplat lui (ciobanul povesteste despre un prieten al sau, dar este evident ca vorbeste despre el insusi).

Prin conceptele pe care povestitorul le foloseste pentru a atrage atentia asculatorilor, pentru a crea suspansul este acela de a se intrerupe la scurt timp dupa ce au inceput sa povesteasca, consacrandu-si un moment altei ocupatii, precum naratorul Enache coropcarul ("Cealalta Ancuta"). Un alt procedeu este acela de a amana in mod repetat o povestire promisa.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.