Harap Alb

Naratorul este necreditabil datorita implicarii nemijlocite in diferite grade -protagonist, martor sau colportor- in actiunile relatate.
Trasaturile acestei specii sunt mai putin evidente si datorita identitatii semantice a verbului: "a povesti" cu "a nara", specia putand fi confundata astfel cu modalitatea de expunere.

Caracteristica pentru povestire este originea populara din care au rezultat oralitatea stilului , tehnica narativa menita sa creeze atmosfera propice destainuirii, ritualul zicerii impus de relatia povestitor -ascultator( lector)si conceptia de factura paseista conform careia timpul trecut capata valente legendare fata de prezentul profan intre care se impune distanta morala ce permite judecata retrospectiva inteleapta.

Un tip aparte de povestire este reprezentat de "povestirea in rama ", modalitate de origine orientala(1001 nopti) , prezenta si in literatura europeana (Decameronul lui Boccacio), prin care una sau mai multe naratiuni mai scurte , de sine-statatoare sunt cuprinse intr-una mai ampla,care sa le cuprinda in aceeasi atmosfera epica.
In literatura romana cel mai bun exemplu al unui astfel de volum de povestiri este

"Hanu-Ancutei" aparut in 1928 si subintitulat "roman" datorita numarului de povestiri si temelor diverse abordate .
Acest ciclu narativ se compune din noua povestiri("Iapa lui Voda", "Haralambie", "Balaurul", "Fantana dintre Plopi", "Cealalta Ancuta", "Judet al sarmanilor", "Negustor lipscan", "Orb sarac", "Istorisirea Zahariei fantanarul"), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica "rama".
Tematic, acestea ar putea fi grupate in trei cicluri: al cinstei, al dragostei si al judecatii.

Povestirea "Fantana dintre plopi" se incadreaza in cel de-al doilea, deoarece tema istorisirii este iubirea tragica,materializata prin suferinta si sacficiu in numele dragostei, idei sugerate si de titlu, ale carui conotatii sunt erotice, vitale si tanatice:
plopii,arbori funesti inconjoara o fantana, simbol al vietii, fertilitatii in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata, dragostea capitanului Isac .

Organizata clasic, urmarind momentele subiectului, povestirea capitanului Neculai Isac are menirea sa impresioneze si sa dea o lectie despre iubire si trecerea neinduratoare a timpului celor prezenti.
Expozitiunea ramei fixeaza locul si timpul in care vor fi povestite intamplarile: "in hanul Ancutei", "cand scripcile si cobzele nu aveau inca cautare",iar intriga naratiunii-cadru este chiar aparitia capitanului de mazili.

Desfasurarea actiunii si "ramei" vor coincide cu povestea capitanului, care, la randul ei este organizata cronologic, dupa momentele subiectului.Expozitiunea povestirii fixeaza timpul "acum doua zeci si cinci de ani", locul"tot aici, la han" si un succint portret al protagonistului "om buiac si ticalos", "umblam si negutam vinuri".

Intr-o astfel de calatorie el se intalneste o satra de tiganisi pe cea de care se va indragosti -tigancusa Marga.Intriga se contureaza prin aparitia unchiului fetei, care se intereseaza de drumurile capitanului.
Desfasurarea actiunii va urmarii povestea de dragoste dintre Neculai si Marga ,intalnirea amoroasa de la "fantana dintre plopi", promisiunea lui Isac de a se intoarce de dragul fetei, a doua intalnire a lor si destainuirea fetei indragostite ca de fapt, fusese folosita ca momeala de catre rudele ei pentru a-l atrage in cursa
si a-l jefui pe negustor.