Henri Coanda

Henri Coanda a urmat apoi Şcoala Militară de Artilerie din Bucureşti, devenind ofiţer de artilerie in 1905. Atras de ştiinţele tehnice el şi-a perfecţionat cunoştiinţele studiind mecanica la Technische Hochschule din Charlottenburg, apoi urmând cursurile Universităţii din Liege şi ale Institutului de Electrotehnică din Montefiori. In continuare s-a înscris la Şcoala Su- perioară de aeronautică din Paris, pe care a absolvit-o în 1909, în fruntea primei promoţii a acestei şcoli.

Henri Coanda multilateral înzestrat, Coandă a avut şi alte preocupări. A studiat sculptura, îm- ună cu Auguste Rodin, care îl socotea deosebit de talentat şi a luat şi lecţii de vio- loncel. Fractura unei mâini l-a impiedicat să urmeze firul preocupărilor sale artistice.

Henri nu avea nici 14 ani impliniţi când a născocit o secerătoare-treierătoare, un fel de combină, pusă în mişcare de aripile unei mori de vânt. La 19 ani a construit în Atelierele Arsenalului Armatei, din Dealul Spirii, macheta unui avion propulsat de o rachetă. Primele preocupări statornice în domeniul aviaţiei le-a avut în 1907, în Belgia, unde a inceput să construiască planoare, cu prietenul său, cu italianul Ca- proni.

La Paris a desfăşurat o bogată activitate în domeniul aerodinamicii experi- mentale şi al construcţiei de avioane. Ajutat de inginerul Gustave Eiffel, de savantul Paul Painleve, de Sratiant şi de Bleriot, Coandă a realizat un banc mobil, instalat pe o locomotivă, pentru încercări aerodinamice, cu care a studiat fenomenele aerodina- mice din jurul aripilor groase, cu fante (1908-1909). Intre 1910 şi 1912 Coandă a inventat un dispozitiv pentru lansarea torpilelor aeriene. Peste puţin timp a realizat un aparat cronofotografic, pentru înregistrarea deplasărilor de aer in jurul corpurilor fuzelate.

Pentru a învinge criza de tablă de fier (existau şi-n acea vreme crize de materii prime), Coandă inventase rezervoare de benzină şi de petrol din beton. In 1918 a conceput case prefabricate din elemente tip, realizând in acest scop o maşină care proiecta o compoziţie de beton încălzită pe nişte panouri mobile.

Cu uriaşa sa putere de muncă, Coandă a inventat şi un cuptor solar pentru produs apă dulce din apa de mare. Pentru a separa sarea de apă, Coandă voia să utilizeze energia solară. O oglindă de 15 m urma să incălzească aerul ce trecea printr-o conductă până la 500 C, iar pentru a o distila folosea aerul supraîncălzit, care transforma apa de mare în va- pori. In acest fel se foloseau 30-40 calorii pentru producerea unui litru de apă dulce, ceea ce corespunde cantităţii de căldură dezvoltate de o cantitate de benzină mai mică decât cea dintr-o brichetă.

Cea mai mare realizare a savantului român Henri Coandă a fost primul avion cu reacţie din lume. In octombrie 1910, cu prilejul celui de al doilea Salon aeronautic de la Paris, un afiş desenat de mâna lui Coandă lansează pentru prima dată în lume denumirea de “turbopropulsor”, dată ultimului său tip de aeroplan, pe care-l prezen- tase cu acest prilej.

Coandă a fost captivat încă de mic copil de puternicii curenţi de aer care antre- nau talazurile. Fenomenul vântului l-a preocupat continuu şi i-a împins cercetările spre energia eoliană. De la observarea vântului la ideea curajoasă de a obţine vidul în plină atmosferă nu era decât un pas, dar un pas pe care-l putea face numai un om cu mintea eliberată de cătuşele cunoştiinţelor deja dobândite.

Efectul Coandă a fost observat la 19 decembrie 1910, în cursul primului zbor aeroreactiv din lume, pe aerodromul din Issy-les-Moulineaux, lângă Paris. Urmărind evoluţia flăcărilor care părăseau ajutajele, Coandă a constat cu surprindere că acestea.

În loc să fie deviate spre exterior de către plăcile deflectoare, dimpotrivă erau atrase şi alipite de pereţii fuselajului. La puţină vreme după această întâmplare, Coandă a relatat observaţia sa şi reputatului specialist în aerodinamică, Theodore von Karman, de la Universitatea din Gottingen care apreciind că fenomenul reprezintă o descope- rire de valoare, l-a denumit efectul Coandă.