Iasi - 14 Decembrie 1989 inceputul revolutiei

Timp de mai multe luni din anul 1989, Nicolae Ceausescu a fost preocupat de posibilitatea ca statele Tratatului de la Varsovia sau numai URSS sa invadeze Romania. De fiecare data, pe toate canalele a primit acelasi raspuns -- URSS a renuntat definitiv la doctrina interventiei militare in statele comuniste europene, atitudine care constituie o garantie pentru dorinta sa de a se intelege cu Statele Unite, in ce priveste celelalte membre ale Tratatului de la Varsovia, Ceausescu a fost informat de DIA ca acestea nu mai sunt in stare sa organizeze si sa sustina logistic o actiune de tipul celei din Cehoslovacia din 1968, fortele lor militare fiind in proces de dezorganizare si de pierdere a capacitatii operationale, in particular, fortele armate ale Ungariei trecusera la desfiintarea publica a unor unitati de tancuri si notificasera Statelor Unite si Uniunii Sovietice disponibilitatea de a se conforma proiectului "Cer deschis", care ar fi permis monitorizarea miscarilor de trupe si tehnica din regiune. Aceste gesturi aveau insa o anumita relativitate, in ce priveste cazul Romania, deoarece informatia despre nivelul intelegerilor sovieto-ameri-cane venise de mult, si miza pe o eventuala contradictie intre cele doua Mari Puteri nu putea fi luata in calcul. Dimpotriva, in ciuda disproportiei numerice intre forte, strategii statelor Tratatului de la Varsovia stiau ca o eventuala invazie in Romania va ridica cel putin doua tipuri de rezistenta: l. Confruntare armata cu trupele romane, care, desi slabite si prost inzestrate, isi pastrau comanda centralizata si unitatea de actiune (ceea ce incepuse deja sa se degradeze in armatele statelor vecine) si 2. Solidarizarea populatiei in jurul lui Nicolae Ceausescu, in loc sa-1 inlature. De aceea, orice interventie fr Romania trebuia fie sa ia caracterul unei lovituri de palat, date de oamenii Moscovei, fie sa actioneze prin subversiune cu ajutorul utior unitati ale fortelor speciale, fie sa provoace o revolta populara. in vedere situatia speciala a Puterii in tara noastra, combinata cu inactivitatea massei, URSS era nevoita sa incerce de la una la toate cele trei metode.
Marele semn de intrebare care persista asupra felului in care a reactionat regimul comunist din Romania la primele tentative de interventie, atit la Iasi cit si la Timisoara, este desenat de contradictia intre convingerea autorului ca Nicolae Ceausescu stia ce se intimpla in Europa de Est, ca era informat asupra deciziei de a fi inlaturat, si masurile pe care orice om normal in fata unui pericol iminent si cu atit mai mult un dictator cramponat de scaunul sau le-ar fi luat pentru a se apara. Or, aparenta de surpriza a incidentelor din Timisoara, care justifica deruta si improvizatia dictatorului roman in fata producerii incidentelor, conduce spre imaginea unei inconstiente sau a unei ruperi bruste de realitate din partea lui Nicolae Ceausescu. Sa incercam, fiecare dintre noi, sa ne punem in situatia lui. Aflam ca Statele Unite si URSS s-au inteles sa ne inlature, vedem cum au fost inlaturati ceilalti lideri comunisti prin lovituri de palat sau lovituri de stat, suntem informati despre manevrele militare desfasurate de trupele URSS si ale Tratatului de la Varsovia la granitele noastre. O minima prevedere ne obliga sa luam anumite masuri, cum ar fi trecerea Armatei, Securitatii si Militiei in stare de alarma, informarea ampla a cetatenilor prin intermediul presei, imbunatatirea aprovizionarii populatiei cu alimente, cresterea activitatii diplomatice pentru a preveni si impiedica interventia, negocierea unei solutii. Ceausescu nu face nimic din toate astea. Majoritatea trupelor unitatilor de infanterie, dar si subunitati de Militie sunt in continuare dislocate la centrele judetene de strin-gere a recoltei (peste 80 000 de militari in termen, o treime din efective); instruirea efectivelor si mai ales tragerile cu armamentul din dotare sunt suspendate de mult si nu se reiau; planurile de reparatii si de aprovizionare cu combustibil pentru tehnica de lupta nu se respecta; organele de ordine interioara intra in alarma pe timpul congresului din noiembrie, apoi sunt scoase din misiuni, singura actiune fiind constituirea patrulelor mixte, subofiter plus militari in termen inarmati, dar fara munitie, care bintuie noaptea pe strazile marilor orase; subunitatile de cercetare ale Armatei ramin in cazarmi, in loc sa treaca la operatii de verificare a terenului si scotocire; populatia nu primeste alimente si nu se face nimic pentru aprovizionarea cu benzina a benzinariilor; incalzirea locuintelor lasa in continuare de dorit; la televizor programul este redus la doua ore, acoperite cu propaganda de cea mai proasta factura, reluata din procedeele anilor '50.