Idei dogmatice in slujbele funebre

Trimis la data: 2020-11-05
Materia: Religie
Nivel: Facultate
Pagini: 25
Nota: 9.48 / 10
Downloads: 0
Autor: ionutmov
Dimensiune: 37kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
IDEI DOGMATICE IN SLUJBELE FUNEBRE

Preliminarii

Citind cu oarecare atentie paginile Sfintei Scripturi putem constata fara prea multa greutate ca omul este creat de Dumnezeu. In ceea ce priveste aducerea la existenta a omului observam doua momente distincte: Mai intai, Creatorul, luand tarana zideste omului trupul, apoi sufla in fata lui "suflare de viata" iar omul devine "faptura vie" (Facere II, 7). Prin urmare omul are o constitutie dihotomica, trup, pe care omul, in urma actului creational il are din pamant prin lucrarea lui Dumnezeu si suflet, pe care omul il are de la Dumnezeu, prin suflarea de viata a Creatorului. Creat de Dumnezeu Cel in Treime din iubire, omul avea posibilitatea de a deveni nemuritor respectand porunca data de Creator: "Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca vei muri negresit" (Facere II, 17).
Incalcand porunca lui Dumnezeu omul, incepe sa moara, fiecare parte constitutiva a omului intorcandu-se acolo de unde fusese luata: trupul se intoarce in pamantul din care a fost luat, iar sufletul merge la Dumnezeu cel care i 1-a dat omului. Sufletul, avandu-si originea la Dumnezeu este nemuritor, imaterial si vesnic ceea ce demonstreaza ca dupa moarte adica dupa despartirea sufletului de trup, sufletul nu inceteaza a mai exista, nu moare, ci traieste, simte, cugeta, se bucura de fericire sau de chinuri si suferinte, in functie de ce a facut in viata acesta pamanteasca, bine sau rau.
De aceasta stare de bucurie sau de suferinta va beneficia omul dupa moartea sa in urma judecatii particulare, personale sau individuale judecata la care sufletul omului este supus, indata dupa despartirea de trup.
Teologii afirma, si pe buna dreptate, ca cultul Bisericii Ortodoxe este expresia invataturii de credinta, o expunere si o exprimare a adevarurilor credintei noastre, in forme externe, forme sensibile , in forme de cult.
Aceasta credinta in nemurirea sufletului, prin urmare sta la baza unei asemenea forme de cult, forma care se concretizeaza in acea grija pe care oamenii in viata, o au pentru sufletele celor ce mor, care se manifesta in diferite moduri si care a facut parte din preocuparile religioase ale omului de la inceputurile existentei sale, grija care este cunoscuta sub numele de cultul mortilor.
Cultul mortilor

Omul a fost creat de Dumnezeu cu posibilitatea de a nu muri insa datorita pacatului neascultarii, moartea ajunge sa faca parte din programul existential al omului, ca o realitate implacabila a existentei sale pamantesti. Fiind o realitate incontestabila a vietii omului, de o evidenta ce nu poate fi trecuta cu vederea, aceasta problema legata de nemurire in general si de moarte in special, a preocupat pe om de la inceputul existentei sale. Omul creat de Dumnezeu dupa chipul Sau si cu putinta de a deveni nemuritor si sfant, asemenea lui Dumnezeu, chiar si dupa trecerea timpului si indepartarea lui de Dumnezeu si inchinarea la alti dumnezei ai naturii sau facuti de maini omenesti, pastreaza in sine aceasta imagine a nemuririi pe care a pierdut-o odinioara in raiul cel din Eden, care il va face sa caute diferite mijloace spre a depasi moartea, vazuta de multe ori obstacol in calea dobandirii vietii ceresti. Asa a aparut cultul mortilor vazut ca stradanie a omului pentru dobandirea nemurii si a odihnei celei vesnice.

1.1. Cultul mortilor si credinta in nemurire la popoarele precrestine
Aceasta credinta in nemurirea sufletului in general este o credinta universala, intalnita la majoritatea popoarelor civilizate.
In mai toate religiile lumii se intalneste ideea ca viata omului nu se incheie cu moartea, ci sufletul fiind nemuritor, traieste dincolo de moarte intr-o forma oarecare. Tocmai de aceea cei vii cauta sa ajute sufletelor celor morti prin diferite rituri si ceremonii menite sa asigure celui trecut in lumea de dincolo o stare de fericire si odihna. Aceasta preocupare este asa de raspandita astfel incat, parafrazandu-1 pe Plutarh putem spune ca nu exista popor la care sa nu intalnim practici legate de cultul mortilor "Chiar la primitivi mortii erau ingropati, nu simplu parasiti sau aruncati. Acesta se evidentiaza prin pozitia cu vadita intentie a cadavrelor anume, pozitia inconvoiata si culoarea rosie cu care se vopseau cadavrele, aceasta culoare fiind semn sau imagine a vietii, ceea ce inseamna ca si pentru primitivi viata nu inceteaza odata cu moartea. Si astfel cultul mortilor presupune credinta in existenta sufletului precum si aceea a unei vieti viitoare"1.
La aceasta convingere ca sufletul este nemuritor se adauga si credinta intr-o judecata a sufletelor dupa moarte, dupa cum vom vedea.
La majoritatea popoarelor precrestine se intalnesc practici legate de cultul mortilor care subliniaza fara echivoc credinta intr-o viata viitoare. Astfel, atat la popoarele din America sau Extremul Orient, cat si la popoarele indo-europene sau din Orientul Apropiat antic este aproape generala practica de a se inmormanta defunctul insotit fiind de diferite obiecte care sa-i fie utile in viata de dincolo. De asemenea i se punea in mormant hrana sau era insotit de animale si chiar de persoane care erau sacrificare spre a-1 insoti in viata de dincolo. La vechii mexicani spre exemplu, "mortul era asezat pe un scaun, cu scutul sabia si bijuteriile sale. Pentru marii demnitari si pentru suverani se sacrificau unele din femeile si sclavii sai care erau inmormantati sau incinerati dupa caz, pentru ca sa-l insoteasca pe lumea cealalta"2.
Sacrificiile omenesti sunt intalnite si in China cu prilejul inmormantarii unor persoane ilustre avand titluri nobiliare. Astfel la inmormantarea unui conte au fost sacrificate 70 de persoane, iar pentru un mic print au fost sacrificate 5 persoane3.
Trecand in Orientul Apropiat, la egipteni constatam ca riturile de inmormantare si cultul mortilor in general cunoaste o dezvoltare deosebita, tocmai datorita faptului ca egiptenii erau dominati de convingerea ca dupa moarte exista viata si tocmai de aceea cel mort trebuie ajutat sa vietuiasca in lumea cea de dincolo.
Credinta egiptenilor in nemurire, pe de o parte, precum si grija pentru trup, pe de alta parte, s-a manifestat in mod special prin perfectionarea tehnicii mumificarii in care egiptenii au excelat. Tot legat de riturile de inmormantare ale egiptenilor trebuie sa amintim ca particularitate a acestor rituri, preocuparea egiptenilor de a avea morminte deosebite, numite mastaba. In aceasta categorie se inscriu si faimoasele piramide care nu sunt altceva de cat morminte regale egiptene. Trebuie precizat ca nu doar regii si nobilii "ci si membrii claselor medii si inferioare ale societatii egiptene tineau sa aiba morminte in forma de mastaba sau de mica piramida, deoarece, dupa cum scrie Diodor Siclianul, egiptenii considerau casele lor drept locuinte temporare, iar mormintele drept locuinte vesnice"4.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.