Ilie Moromete

Marin Preda pleaca in construirea personajului Ilie Moromete de la
tatal sau , Tudor Calarasu , modelul sau literar : "Scriind ,
totdeauna am admirat ceva , o creatie preexistenta , care mi-a
fermecat nu numai copilaria , ci maturitatea : eroul preferat ,
Moromete , care a existat in realitate , a fost tatal meu . Acest
sentiment a ramas stabil si profound pentru toata viata."

Ilie Moromete esta un taran din Silistea-Gumesti, tatal a sase copii,
Paraschiv, Nila, Achim, Tita, Ilinca si Niculae, si sotul Catrinei. El
este capul familiei, insa are probleme financiare. Este un om rational
in ceea ce priveste atitudinea lui fata de pamant .

Spre deosebire de
Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, de
lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci
pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si
spirituale.In comparatie cu ceilalti tarani.Moromete nu are nimic de
facut atunci cand toti ceilalti vecini ai sai sunt in casa muncind,
fiind preocupati de problema supravietuirii.

Se creaza astfel taranul
mijlocas : nu e atat de sarac incat sa fie tot timpul preocupat de
problema supravietuirii, aceasta neafectandu-i personalitatea, dar nu
e nici foarea bogat incat sa fie dusmanit de vecinii sai mai saraci.
De aceea el are timp si disponibilitate catre comunicare. Are o foarte
mare placere de a comunica, fiind intr-o contiuna asteptare a altor
persoane cu care sa vorbeasca "Statea degeaba, nu se uita in mod
deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi
cineva..."

Cand chiar nu are cu cine sa vorbeasca sau cand ajunge la concluzia ca
nimeni nu e demn sa vorbeasca cu el, vorbeste singur. Gandurile sale
sunt aparent un haos total, insa el face niste legaturi ce nu sunt
accesibile oricui, iar acesta legaturi nu sunt prezentate nici de fata
cu celialti, lucru ce ii determina pe sateni sa il considere un
ciudat.

Cand vrea sa para serios, Moromete este de fapt ironic, iar
cand este foarte serios si traieste cu intensitate,in exterior vrea sa
para ca se amuza. El procedeaza astfel in scena taierii salcamului,
dandu-i raspunsuri ironice lui Nila desi era un moment foarte
important.

Monologul personajului este aparent dezorganizat, insa exista
conexiuni pe care cititorii nu la percep, deoarece Moromete are un alt
fel de a gandi, o viziune diferita asupra lumii decat restul
oamenilor. Acest monolog are o structura diferita: este fie interior,
la persoana I, fie un monolog adresat simplu, fie un monolog adresat
prin dedublare, cand vorbeste cu el insusi ca si cum ar vorbii cu alta
persoana.

Pozitia lui Moromete la masa este deasupre tuturor, el avand o pozitie
privilegiata, pe prag. Statutul sau era acela de cap al familiei,
nimeni nu avea acest drept in afara de el, iar statutul sau era asumat
prin traditie.Astfel personajul nu se afla in nici o tabara, el
asigurand echilibru si stabilitate in familie. Este intruchiparea
autoritatii, si este constient de statutul sau, acceptandu-l.

Dialogul sau cu vecinul sau, Tudor Balosul, incepe cu o replica cu o
functie fatica, insa aceasta discutie este un pretext pentru a ajunge
la un anumit subiect, Balosul vrand de fapt sa vorbeasca despre
salcam. Pana in momentul cand acest subiect ia viata, dialogul este
unul normal, insa cand vine vorba de salcam, Moromete abordeaza un alt
subiect.

Vecinul sau ia acest raspuns drept un refuz, si incearca in
contiunuare sa il convinga sa vanda. Moromete evita intrebarile
incomode, iar conversatia pare a fi un dialog al surzilor.Insa in
realitate, cei doi se inteleg, personajele stiind sa citeasca in
spatele cuvintelor, Moromete avand capacitatea de a vorbii cu
subanteles.

La fierarie, locul unde satenii se intalneau sa discute politica, Ilie
Mormmete are un rol important, fiind privilegiat. Cand ajunge la
fierarie, el ii ignora pe tarani ce il asteptau cu nerabdare, si intra
mai intai la frizerie, tinandu-i astfel in suspans. Pentru a-si da o
si mai mare importanta, in momentul cand intra in fierarie personajul
spune "Ce e, ma, ce v-ati adunat aicea?!" In momentul cand anunta ce o
sa citeasca, se face liniste, captand atentia.

El citeste "ca si cum
ar fi tinut el un discurs", observandu-se aici un alt rol jucat de
Moromete. Personajul are o placere de a vorbii, iar in momentul cand
citeste un discurs, isi schimba glasul, manipuland astfel auditoriul.
Dupa ce termina de citit, iar oamneii incep sa rada deoarece nu au
inteles discursul, Moromete le explca.

Personajul sintetizeaza
informatiile si la prezinta pe intelesul publicului, aratandu-si
astfel capacitatea de sinteza. In momentul cand Tugurlan, unul dintre
taranii sataci ai satului se revolta si incepe sa tina un discurs,
Moromete pune capat intregii discutii, sintetizand problemele ridicate
de Tugurlan, insa ii intoarce cuvintele, aparent sustinandu-l, cand de
fapt el ocoleste problema reala pusa de Tugurlan.

Cand se intoarce de la fierarie, personajul este constient ca il
asteapta agentii ii vor cere plata foncirii, insa Moromete intra in
curte si incepe sa ii strige pe ceilalti membrii ai familiei,
ignorandu-i pe agenti si astfel enervendu-i. Mimeaza ca este un om
foarte ocupat, iar cei doi agenti sunt nesemnificativi in comparatie
cu problemele sale "Paraschive, tu unde esti, ma?

Nu vezi ca furca ai
sta acolo langa gard de cinci saptamani? Ia-o de acolo si bag-o in
sopron! Ar putea sa stea acolo pan-o rugini, pana te-ai intepa in ea
si tot n-ai s-o ridici!..." Deodata, se intoarce spre agenti, luandu-i
prin surprindere, intr-un moment nepregatit spunandu-le raspicat
"N-am!". Aceasta reprezinta tehnica lui pentru a controla situatia, el
incarcand astfel sa creeze un avantaj. Insa agentii sunt invatati cu
taranii, iar la inceput sunt destul de duri, dar pe drum ei se mai
inmoaie, ajungand ca la sfarsit sa inceapa sa faca unele compromisuri.

Se creaza un contrast intre gravitatea situatiei si aparenta
indiferenta a lui Moromete, insa aceasta reprezinta tehnica lui de
intimidare. Pana la urma plateste o mie de lei, vrand astfel sa para
ca face o favoare. Pentru ca perceptorul sa primeasca mai putini bani,
Moromete trebuie sa joace tot acest spectacol.

Insa nu acesta este
singurul scop, personajul avand o placere pentru a fraierii oamenii.
Dupa plecarea lui Jupuitu , Moromete este cuprins de o "ciudata
voiosie" si-i marturiseste lui Balosu "l-am pacalit cu doua sute de
lei (...) i-am dat numai o mie (...) . Balosu se uita la el cu o
privire rece si buimaca . Nu intelegea." Personajul reuseste astfel
prin talentul disimularii sa iasa din incurcatura, depasind problemele
cu mai putina usurinta.

Moromete se arata pana acum precum un personaj inteligent, diferit,
subtil, ce considera ca problemele din familia lui sunt la fel de
superficiale ca toate problemele din universul rural. El este ironic,
foarte comunicativ, insa isi creaza un univers paralel deoarece se
simte incompatibil cu universul existent.

Are insa loc o trensformare a lui Moromete, transformare ce este
avertizata in primul rand de taierea salcamului, si vizibila in
momentul cand Scamosul ii zice ce vor sa faca fii lui.

Acum, el nu mai stie ce sa faca, desi pana in momentul de fata tot
timpul stia cum sa iasa din incurcatura. Este un bun cunoscator al
psihologiei umane, avand o anumita intuitie, si citind gandurile
personajelor. Ii spune lui Scamosul "Acuma de ce-oi fi crezand tu ca
nu se intoarce Achim cu oile de la Bucuresti!

Crezi ca te mint?", desi
Scamosul nu pomenise nimic de acest lucru, insa Moromete ii citeste
gandurile. Cand aude adevarul, prima sa reactie este aceea de a
respinge ideea, iar apoi intepeneste vazandu-se pe chipul sau panica.
Ia aceasta veste precum o lovitura ce il obilga sa se trezeasca la
realitate. Pana acum, personajul reusea sa isi ascunde trairile
interioare dar acum nu mai poate, acesta fiind un prim semn al
schimbarii sale. In momentul urmator, constientizeaza, incearca sa
aduca argumente si sa recupereze ce a pierdut.

Isi da seama ca a fost
orb ca nu a vazut toate semnele; cand intelege, se schimba si fizic,
nu numai in interior. Apoi urmeaza etepe in care se dezvinovateste,
gandind ca motivul plecarii fiilor sai nu este in nici un caz el.
Ironia folosita " Baietii mei, Scamosule, sunt bolnavi..Sa fuga de
acasa! De ce asta? Nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta
libertate le-am lasat! Parca daca veneau si-mi spuneau : "Ma, noi vrem
sa fugim de acasa", crezi ca i-as ...