Ilustrarea trasaturilor prozei romantice

Prima nuvela istorica din literatura romana, aceasta specie a genului epic fiind de altfel proprie romantismului, "Alexandru Lapusneanul" apare in primul numar al revistei "Daacia literara", inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia: promovarea istoriei patriei ca sursa de inspiratie pentru scriitori. "Alexandru Lapusneanul" este astfel o nuvela romantica in primul rand prin tema abordata: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.

Alexandru Lapusneanul, erou romantic, este alcatuit din puternice trasaturi de caracter si actioneaza in imprejurari iesite din comun. El este tipul domnitorului tiran si crud, cu o vointa puternica ("Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt") si cu spirit vindicativ. Il caracterizeaza cruzimea nemasurata, trasatura tipic romantica, provenita dintr-o ura fara margini, dusa la paroxism, fata de boierimea tradatoare.- ceea ce include personajul in anormalitate, trasatura specifica romantismului.

Domnitorul are un destin spectaculos, cu ascensiuni si caderi spectaculoase: dupa ce este tradat de boieri si pierde scaunul domniei, merge la Constantinopol, de unde se intoarce cu osti, il detroneaza pe Tomsa, ajunge domnitor pentru a doua oara si loveste fara mila in boieri. Rapus de boala, moare otravit de propria sa sotie.
O trasatura specifica personajelor romantice este si complexitatea caracteru-lui.

Portretul domnitorului fiind alcatuit din lumini si umbre. In deschiderea nuvelei, aflam chiar din spusele domnitorului ca in prima sa domnie nu a existat varsare de sange, a facut dreptate tuturor, ceea ce scoate in evidenta faptul ca Lapusneanul este capabil de o conducere in care crima nu este ridicata la rang de lege. Ajungand in tara, este primit de popor "cu bucurie si nadejde". Dar fiindca fusese tradat, el se intoarce in Moldova, schimbat radical si dornic de razbunare, asa ca loveste cu putere in boieri, omorandu-i, luandu-le pamanturile.

Unele atitudini ale voievodului, cum ar fi: bucuria resimtita la vederea mace-lului, rasul sinistru, sangele rece cu care alcatuieste piramida de capete, se pot explica nu numai prin cruzime, ci si de patima sa, de a provoca suferinta si moarte, care asemenea patimei pentru sange a hingherului Sbilt si nepotilor sai, din "Patima rosie" de Mihail Sorbul, nu poate fi potolita