Imaginea artistica

Sensul literar al termenului reprezinta o aplicare speciala a intelesurilor 3 si 4. I., in sens larg, poate fi considerata forma concreta a unei idei artistice. a) Natura I.a. si recunoasterea ei. I.a. se constituie pe baza imaginii psihice, deoseAZbindu-se totusi de aceasta. Psihologia desemneaza cel mai adesea prin I. un element al reprezentarii, izolat adesea, prin abstractizare, dintr-o stare de constiinta mai complexa.

Dar daca, asa cum au deAZmonstrat Taine si elevii lui, I. nu contine nici un element care sa nu-i fi fost furnizat de simturi, ea se diferentiaza de senzatie prin lipsa caracterului obiectiv. "In reprezentarile complexe ale obiectelor, continutul imaginii se opune, prin extrema lui saracie, bogatiei senAZzatiei, care ofera observatorului o multitudine aproape nedefinita de detalii perceptibile izolat. Aparitia senzatiilor, durata si variatiile lor de intensitate par reglate de legi, scapa vointei noastre [...].

Din contra, nici o lege precisa nu prezideaza aparitia imaginilor": L. Barat, I. Meyerson, Imaginile, in Traite de psychologie - Tratat de psihologie, editat de G. Dumas). Daca obiectivitatea senzatiilor ni se impune, variabilitatea in intensitate, lipsa de regularitate si de fixitate confera I. psihice un caracter pronuntat subiectiv. Dupa natura elementelor senzoriale care le compun, I. au fost clasificate in: vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative, chinestezice si sinestezice.

Spre deosebire de sensul in care e folosit termenul in psihologie, unde I. porneste de la un element senzorial concret indrepAZtandu-se spre simplificare, abstractizare si generalizare, in arta terAZmenul desemneaza expresia, concretizata intr-un material specific (forma, culoare, sunet, cuvant), a viziunilor psihice. De aceea raportul dintre general si particular, dintre obiectiv si subiectiv actioneaza in arta in sens invers decat in viata psihica. I.a. din literatura, spre deosebire de cea psihica, are un caracter concret senzorial, dar inteAZmeiat pe valoarea notionala, deci generalizanta si abstractizanta, a cuvantului; are o forma de expresie stabila si o intensitate evocatoare mult sporita fata de I. psihica.

I.a. nu se poate insa constitui decat prin facultatea de a retine si combina I. psihice. A fost deosebita, in acest sens, capacitatea de a forma I. in sensuAZrile 1 si 2, numita imaginatie reproductiva sau memorie imaginativa, de capacitatea de a combina intr-un mod propriu I. in tablouri sau in succesiuni, numita imaginatie creatoare (v. Fantazie). b) Analiza imaginii. In terminologia literara, I.a. este uneori sinonima cu opera de arta in intregimea ei, considerata ca ansamblu coerent si unitar, alteori desemneaza numai o viziune partiala sau unul dintre elemenAZtele concrete ale operei (un portret sau o descriere, de ex.);