Imaginea femeii in perioada interbelica

Demersul cel mai riscant este acela de a incerca o definire a "romancei", deoarece, in general, analiza se face fie in functie de criterii geografice (munteanca, moldoveanca, transilvaneanca), fie de unele sociale (femeia de la oras sau cea de la tara). Astfel, moldovencele erau considerate a avea o mai mare tendinta spre melancolie, indolenta, lipsa de vointa si spirit putin practic; muntencele erau privite ca femei vioaie, mai aprige la castig, putin econoame, usor adaptabile fata de schimbari, dar si mai usuratice, in timp ce transilvanencele se infatisau drept unele econoame, cu o eficienta cunoastere a muncii si a banilor, pe care ii strangeau cu chibzuinta.

Din punct de vedere social, primul pol era reprezentat de orasence, cele de la mahala, ce formau grupuri din care se recrutau servitoarele, "santancele" si prostituatele, intelectualele, de la scriitoare si profesoare la telegrafiste, telefoniste si doctorite, farmaciste, precum si rentierele reprezentau un grup aparte. La celalalt pol, se aflau tarancile, privite ca fiind pline de superstitii, fataliste, cu o vointa de a indura mai mult decat de a intreprinde.

Daca imaginarul romantic din primele decenii ale secolului al XIX-lea va pune femeia pe un piedestal, adorand-o ca pe o imagine a dragostei si a poeziei, cea de-a doua jumatate ii va deschide usa spatiului domestic, invitand-o sa intre intr-o colivie aurita. Si intr-un caz, si in celalalt, femeile nu ne sunt prezentate pentru ele insele, ci mai degraba, in functie de rolurile care le-au fost destinate de catre barbati.

Frumusetea a reprezentat un criteriu imuabil (etern) de-a lungul secolului al-XIX-lea in configurarea imaginii feminine. Iacob Negruzzi propune in nuvela "Starosti" zece categorii ale frumusetii, in care superlativele se regasesc alaturi de intreaga scala a sensibilitatii, in ambele sensuri: "1-foarte frumoasa, 2-frumusica, 3-curatica, 4-canta binisor din clavir, 5- hm...hm..., 6-e nostima, 7-nu-i sluta, 8-ia un bunduc, 9-slututa, 10-pogana."

Pornind de la aceasta perspectiva ce viza statutul femeii in societate, observam ca s-a cristalizat un univers in care feminitatea oferea subiecte multiple pt a fi explorate, fie din punct de vedere stiintific, sociologic, psihologic sau literar.Asadar, in proza romana romana interbelica, unul dintre scriitori care s-a folosit de imaginea femeii pt a reliefa ipostaza sa ca specificitate a mediului rural, surprinsa in determinarile acestui mediu, a fost Liviu Rebreanu. El analizeaza si surprinde personajul dupa o noua tehnica a structurii narative, ce deplaseaza aria investigatiei de la rural la urban, de la obiectiv la subiectiv.

Chiar daca romanul "Ion" propune o tema cu intelesuri adanci, al dramei taranului ce se transforma in sluga pamantului intr-o lume in care averea constituia pilonul principal pt a fi respectat, una dintre temele adiacente vizeaza si statutul femeii, vazuta ca instrument de parvenire.Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentand o ipostaza a misterului feminin, unele de o feminitate tulburatoare (Nadina din "Rascoala", Otilia din "Enigma Otiliei" sau Doamna T din "Patul lui Procust"), altele acre si frustrate (Aglae si Aurica din "Enigma Otiliei", Lina din "Concert de muzica de Bach"), Ana, fata instaritului Vasile Baciu pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind predestinta unei existente tragice.