Impozitele si taxele locale venituri proprii ale bugetelor locale

Trimis la data: 2009-11-16
Materia: Administratie
Nivel: Facultate
Pagini: 58
Nota: 9.93 / 10
Downloads: 31
Autor: Tocilaru
Dimensiune: 89kb
Voturi: 21
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Referat despre Impozitele si taxele locale venituri proprii ale bugetelor locale
Concepte şi noţiuni de bază privind impozitele şi taxele locale
a. Concepte privind impozitul.
Impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală şi definitivă efectuată de către persoanele fizice sau juridice în favoarea statului , în cuantumul şi la termenele precis stabilite prin lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent, nici direct şi imediat şi nici indirect sau ulterior.
Din analiza definiţiei rezultă următoarele:
a) impozitul se realizează numai în formă bănească;
Referat despre Impozitele si taxele locale venituri proprii ale bugetelor locale
Deşi au existat şi impozite în natură, statele moderne percep impozitul numai în formă bănească, determinat de faptul că şi cheltuielile publice se exprimă şi se efectuează în bani.

b) caracterul obligatoriu înseamnă că impozitul este o obligaţie juridică, respectiv obligaţie financiar bugetară, în sarcina contribuabilului; Având această natură juridică, stabilirea impozitului şi plata acestuia este obligatorie, nu benevolă iar neplata la scadenţă atrage răspunderea juridică a subiectului impozabil, aplicarea sancţiunilor fiscale şi executarea silită.

c) este o obligaţie generală, deoarece se referă la grupe ori categorii de contribuabili, stabilite de lege în mod general şi impersonal, şi nu la subiecţi individual determinaţi; Precizăm că obligaţia generală şi impersonală de impozit îşi are izvorul în legea care instituie impozitul dar obligaţia se concretizează în sarcina contribuabilului individual determinat, prin naşterea raportului juridic fiscal concret.

d) impozitul este resursă de interes public, de aceea este natural numai în favoarea bugetelor publice; Nu se pot stabili impozite decât prin acoperirea cheltuielilor publice, cum prevede Constituţia, existând în această situaţie o relaţie dintre impozit, cheltuială publică şi interesul general care este fundamentată în legislaţia impozitelor şi taxelor.

e) ca obligaţie generală şi impersonală, impozitul se stabileşte în mod autoritar, prin lege; Nu se cere consimţământul contribuabilului la instituirea impozitului, fiind suficientă votarea legii de către Parlament, caz în care, individualizarea obligaţiei în sarcina contribuabilului şi realizarea obligaţiei, în cadrul raportului juridic concret, se fac tot prin act de autoritate, prin act juridic unilateral, în regim de drept public.

Referitor la individualizarea, în sarcina contribuabililor a impozitului, subliniem ca trebuiesc îndeplinite următoarele cerinţe cumulative: impozitul să fie reglementat prin lege, iar legea bugetară anuală să autorizeze perceperea lui în exerciţiul bugetar respectiv. În caz contrar, operaţiunile de individualizare şi încasare sunt lovite de nulitate absolută, aplicându-se principiul „nullum impositum sine legae”.

f) impozitul este prelevare bănească fără o contraprestaţie directă şi imediată în favoarea statului. Prin plata impozitului se „depersonalizează” intră în masa comună a veniturilor bugetare, din care se vor efectua cheltuielile publice. Este adevărat că există o „reversibilitate” a impozitului, în sensul că sumele plătite cu titlu de impozit se reîntorc, sub formă de servicii şi de alte avantaje publice, de care profită toţi contribuabilii. Această „reversibilitate” este însă generală, nu se concretizează în raport cu un anumit contribuabil.

În consecinţă, contribuabilul nu va putea pretinde un contra-echivalent direct şi imediat, în schimbul îndeplinirii obligaţiei sale de plată a impozitului. Această subliniere se face în doctrina financiară pentru a diferenţia obligaţia fiscală de alte obligaţii pecuniare, specifice dreptului privat, care presupun, în general, un drept corelativ la o contraprestaţie corectă. Totodată, în cadrul obligaţiilor fiscale, neexistând reciprocitate şi interdependenţă între obligaţiile părţilor, contribuabilul nu va putea refuza sau condiţiona plata obligaţiei sale de îndeplinirea unor anumite obligaţii de către stat sau de către autoritatea publică. De aceea este nelegală aşa-zisa „grevă fiscală”, invocată de unii contribuabili în sprijinul unor revendicări.

b. Definirea taxei
Taxa este plata, efectuată de persoane fizice sau juridice, pentru servicii sau activităţii prestate acestora de către instituţii publice, sau pentru activităţi prestate în regim de serviciu de interes public. De exemplu, taxele de timbru datorate pentru acţiunile introduse la instanţele judecătoreşti; taxe pentru activităţi notariale, taxe consulare, taxe de metrologie, taxe pentru eliberarea de licenţe, taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale, etc.

Elementele specifice taxei, comparativ cu impozitul, sunt următoarele:
a)reprezintă plata pentru servicii sau activităţi determinate;
Spre deosebire de impozit, care nu presupun o contraprestaţie directă şi imediată, în cazul taxei, instituţia de stat sau persoana autorizată să presteze serviciul de interes public sunt obligate să presteze serviciul sau activitatea direct către plătitorul taxei, iar acesta la rândul său, este îndreptăţit să pretindă contraprestaţia respectivă. În această situaţie există , deci o selecţie de interdependenţă şi reciprocitate, plata taxei se face în vedere obţinerii unei contraprestaţii.

b) nu există raport de echivalenţă între cuantumul taxei şi valoarea serviciului sau a activităţii prestate;
De aceea, taxa se caracterizează tot ca o contribuţie fiscală, pentru acoperirea cheltuielilor publice, nefiind stabilită şi datorată pe criterii de echivalenţă valorică. Sub acest aspect nu există o deosebire esenţială între impozit şi taxă.

c) taxele sunt resurse de utilitate publică;
Unele sunt datorate bugetului statului, altele bugetelor locale, iar altele pot fi încasate şi administrate de instituţiile publice cu regim extrabugetar, fiind însă tot resurse ale sectorului public.

d) subiectul plătitor al taxei este precis determinat din momentul când solicită efectuarea serviciului sau activităţii publice, moment în care se naşte şi obligaţia sa de plată a taxei, având, de regulă, caracter anticipativ. Pentru neplata taxei se pot aplica şi sancţiuni în baza legilor speciale, putându-se exemplifica: anularea cererilor în justiţie pentru netimbrare sau insuficientă timbrare. Remarcăm că, în legislaţia fiscală, denumirea de taxă este uneori folosită şi pentru impozite propriu-zise,de exemplu în cazul taxei pe valoare adăugată, a taxei pentru folosirea mijloacelor de transport, taxe vamale.

1.2. Necesitatea şi funcţiile impozitelor şi taxelor locale
a.Importanţa şi necesitatea impozitelor şi taxelor locale
În conformitate cu principiile constituţionale, administraţia publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice. Autonomia locală potrivit Legii administraţiei publice locale reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în nume propriu şi sub responsabilitatea lor o parte importantă a treburilor publice în interesul colectivităţilor locale. Aceste competenţe se exercită de consiliile locale, primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat.

Experienţa ţărilor democratice occidentale demonstrează că autonomia şi descentralizarea serviciilor publice constituie o condiţie sine qua non a unei dezvoltări socio-economice moderne. În acest sens, s-a dovedit faptul că autorităţile locale sunt în măsură să mobilizeze şi să administreze mai eficient resursele, stabilind priorităţi, niveluri şi criterii pentru producerea şi distribuirea bunurilor şi serviciilor publice mai apropiate de nevoile şi standardele existente într-o colectivitate determinată, faţă de care răspund în mod nemijlocit şi cu care sunt în contact permanent. O reală autonomie locală este de neconceput fără asigurarea resurselor financiare necesare autorităţilor şi colectivităţilor locale, într-o proporţie corespunzătoare competenţelor şi responsabilităţilor care le sunt conferite prin lege.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.