Indoirea luminii de Nichita Stanescu

Trimis la data: 2008-10-07
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 8.36 / 10
Downloads: 302
Autor: Alecs
Dimensiune: 8kb
Voturi: 30
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
"Indoirea luminii de Nichita Stanescu"
Imitându-l pe Einstein, fizicianul (vezi teoria relativităţii) şi pe Ulisse, Odiseul, care şi-a încordat arcul în sala de piatră a peţitorilor frumoasei Penelopa, Nichita Stănescu a încercat să îndoaie lumina “ca pe o ramură a cărei singură ramură era soarele”. O imagine titanică şi energetică a forţei spirituale pe care Nichita o râvnea.
"Indoirea luminii de Nichita Stanescu"
Uneori astfel de ambiţii pot fi fatale, căci ea, lumina, “se clintea doar atât cât să mă azvârle cu tâmpla de pietre”. Şi-atunci, se caută alte poteci, opuse. Se sondează reversul luminii - întunericul, noaptea, somnul şi visele, pornind de la ideea: “întunecând întunericul, iată porţile luminii” (Haiku, vol. Epica magna, 1978).

"Indoirea luminii de Nichita Stanescu"
Deodată, ochiul din frunte devine un “lac negru” (uleiul negru al viselor de noapte). După suprimarea discernământului începe o călă¬torie fascinantă spre interior. Mai întâi “soarele cade fâlfâitor”, “teii cădeau peste umbrele lor”, “mâinile-mi cădeau peste pietrele line”, “pleoapele cădeau peste cercuri străvechi”.

"Indoirea luminii de Nichita Stanescu"
Căderea se prelungeşte până în adâncul pământului mai întâi, unde totul colapsează ca într-o “gaură neagră” a universului, ca la sfârşitul lumilor (“Aici nu e loc niciodată, nu e loc, nu e loc / chiar timpul intră-n timp / ca două oglinzi paralele”). Călătoria spre centrul pământului e o inedită sondare a viitorului, a ce va fi.

"Indoirea luminii de Nichita Stanescu"
La a doua încercare (tot neizbutită) de a încorda lumina, “arcul ei destins deodată / mă azvârli în sus”. Călătoria astrală e o întoarcere spre zorii universului, spre începuturi, spre maternitatea lumilor. Lumina nu mai are tai¬ne; de acolo de sus se vede totul limpede, cum “lumina taie haosul şi-l umple / cu chipuri, cu imagini, cu seminţe, / pe care-n trecere le-a smuls / din coaja-albastră-a globului”. Te¬ma aratului şi a seminţelor e tratată pe larg în A unsprezecea elegie, unde aflăm că “noi suntem seminţele”.

"Indoirea luminii de Nichita Stanescu"
Timpul curge înapoi, spre începutul lumii: “Adolescenţa iată-mi-o-napoi”, “şi iată-mi prietenii uitaţi şi-ntâia mea iubire / şi anul şapte-al vieţii mele regăsit, / şi primul da şi primul nu / şi prima mea uimire”.

Se spune că astfel de experienţe pot fi reale (nu doar virtuale sau poetice. O experienţă asumată conştient, care te transformă definitiv şi îţi dă puterea să descoperi legi obiective; legi cu ajutorul cărora Marele Creator a făurit Universul, într-o zi îl va distruge şi-ntr-o altă zi îl va făuri din nou, la infinit. Şi-atunci “adăugam aer aerului, verde – frunzelor, / dragoste – inimilor, cer – ierbii, / dar mai cu seamă încă o prezenţă / prezentului”. Precum Marele Creator.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.