Influenta adminsitratiilor nationale asupra Spatiului Administrativ European

Conform art.5 din Tratatul de la Roma, fiecare stat membru UE este obligat sa ia toate masurile necesare respectarii obligatiilor ce decurg din statutul de membru UE. Indeplinirea acestor obligatii atrage implicatii asupra sistemului adminsitrativ national. Acesta trebuie sa asigure implementarea directivelor, deciziior UE. Tot sistemul administrativ trebuie sa se ocupe de organizarea fondurilor provenite de la UE cu maxim de eficienta.

In cazul nerespectarii obligatiilor ce le revin in calitatea de membru UE, statele pot fi aduse in fata Curtii Europene de Justitie, urmand ca acestea sa fie sanctionate daca obligatiile sunt nerespectate.Lunga cooperare a statelor din interiorul sistemului politic european a condus la aproximarea modului in care sistemul lor admistrativ opereaza. Aceasta cooperare pe termen lung inauntrul unui sistem politic a creat, ceea ce Formier numeste "Spatiul Adminsrativ European".

Fiecare stat membru trebuie sa isi construiasca in cadrul UE o reputatie atat de stat capabil de a influenta deciziile comunitare, cat si de stat adaptabil si flexibil. In acelasi timp statele membre trebuie sa-si identifice si sa sustina pozitii clare, concrete si pragmatice fata de marile teme europene.

Pentru asigurarea acestei prezente active, fiecare stat membru trebuie sa isi creeze si consolideze un mecanism institutional puternic si unitar, care sa permita formularea si sustinerea rapida si corecta a pozitiilor si intereselor nationale la nivel comunitar. Departamentele de Afaceri Europene din statele membre au rolul de a analiza permanent procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE pt a putea identifica actiunile necesare in vederea promovarii intereselor nationale.

Urmatoarea etapa consta in analizarea modalitatiilor prin care se poate promova interesul national si sustinerea propriu-zisa a acestei pozitii la Bruxelles. Sarcina prezentarii pozitiilor de negociere in cadrul reuniunilor Consiliului Uniunii Europene, comitetelor si grupurilor de lucru revine ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale cu responsabilitati in domeniu.

In promovarea interesului national trebuie respectata abordarea consensuala, de compromise, existenta la nivel comunitar. Aceasta inseamna ca trebuie sa existe dsiponibilitatea de a indeplini, in limita posibilului, cererile fiecarui stat membru, fara a se recurge la vot decat in ultima instanta. Un stat poate obtine concesii de l acelalalte state membre dar, similar, va trebui sa faca concesii la randul sau.

Exista cutuma ca, daca un stat membru sprijina un alt stat membru, intr-o chestiune punctuala, acest stat trebuie sa raspunda la fel la o solicitare a statului respective. Este important ca mandatul sa fie cat se poate de flexibil, iar prioritatile trebuie sa fie ierarhizate. De precizat ca in cazul unui mandate rigid sau al prea multor solicitari, statul membru risca sa se situeze in afara compromisului, ceea ce determina ca nici una dintre cerintele sale sa nu mai fie indeplinita.

Promovarea mandatului se face prin interventii in cadrul reuniunii, "negocieri de culoar", cand se stabileste ca un stat membru sa intervina si pentru alte state membre, o transmitere prealabilade materiale si intalniri bilaterale separate, la Bruxelles sau in alte capitale.