Influenta aportului sangvin in formarea oaselor si a articulatiilor

Trimis la data: 2002-05-30
Materia: Medicina
Nivel: Liceu
Pagini: 54
Nota: 7.83 / 10
Downloads: 1113
Autor: Catalina cristina
Dimensiune: 71kb
Voturi: 88
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Lucrarea este traducerea unui tratat de ortopedie care trateaza metode moderne de osteosinteza si de fixare externa a fracturilor si al luxatiilor. Munca noastră clinică şi experimentală a demonstrat influenţa aportului sangvin şi a forţei de încărcare asupra procesului de formare a oaselor şi a articulaţiilor. În mod specific, atât forma, cât şi masa osoasă sunt dependente de interacţiunea dintre încărcarea mecanică şi aportul sangvin. O creştere simultană a încărcării şi a aportului sangvin determină creşterea masei osoase.
4. Influenta aportului sangvin si a fortei de încarcare

asupra procesului de formare a oaselor si a articulatiilor

Munca noastra clinica si experimentala a demonstrat influenta
aportului sangvin si a fortei de încarcare asupra procesului de
formare a oaselor si a articulatiilor. În mod specific, atât forma,
cât si masa osoasa sunt dependente de interactiunea dintre încarcarea
mecanica si aportul sangvin. O crestere simultana a încarcarii si a
aportului sangvin determina cresterea masei osoase. În situatii în
care aportul sangvin este adecvat, dar încarcarea este minima, masa
osoasa se reduce (osteoporoza de neutilizare). În mod identic,
scaderea aportului sangvin cu pastrarea unei încarcari normale conduce
la reducerea masei osoase.

De exemplu, sa luam în considerare fibula. Acest os este mai subtire
decât tibia, desi este înconjurat de o masa voluminoasa de tesuturi
moi. Astfel, fibula beneficiaza de un aport sangvin bun, desi suporta
o încarcare mai redusa decât tibia. Daca, totusi, fibula este
transferata, în cazul unui defect tibial, diametrul sau va creste
progresiv, pâna la cel al tibiei, de vreme ce încarcarea pe fragmentul
transferat este egala cu cea a osului înlocuit.

Astfel de modificari ale formei fibulei sunt ilustrate de evolutia
unei paciente de 16 ani cu un defect tibial diafizar subtotal
(fig. 4.1). Prezenta o subtiere severa a portiunii tibiale proximale
si o îngrosare a fibulei intacte, ca rezultat al supraîncarcarii
mecanice. În acest caz, strategia noastra terapeutica a fost aplicata
fara o interventie chirurgicala. Prin tractiune graduala, capul
fibulei a fost tras inferior, sub capatul distal al fragmentului
tibial superior. Purtarea unor greutati a stimulat fuzionarea oaselor
si a determinat fibula sa creasca în grosime, pâna ce a egalat tibia
contralaterala.

La un alt pacient cu defect tibial si subtiere fibulara concomitenta
(fig. 4.2), am eliminat defectul tibial prin osteosinteza bilocala
tractiune-compresie. Restaurarea integritatii tibiale a diminuat
încarcarea pe fibula, iar aceasta a scazut în dimensiuni. În acelasi
timp, tibia s-a îngrosat, ca rezultat al restabilirii încarcarii
aplicate.

O pacienta de 21 de ani prezenta un defect tibial subtotal si
dislocare a ambelor capete ale fibulei, însotite de o scurtare de 18
cm a membrului ca o consecinta a unei osteomielite hematogene
(fig. 4.3). Refacerea lungimii membrului si a rezistentei la încarcare
a fost obtinuta prin alungirea treimii medii a fibulei si a
fragmentului tibial distal. Apoi s-a realizat o osteotomie a fibulei
la nivelul capatului inferior al fragmentului tibial proximal.
Fragmentul fibular mijlociu a fost translatat medial în mod gradat,
iar capul fibulei a fost împins inferior, catre pozitia sa anatomica.
Consolidarea dintre fragmentul fibular mijlociu si epifiza tibiala a
fost urmata de îngrosarea jumatatii proximale a fibulei si de
alungirea fragmentului tibial distal, sub actiunea unei încarcari în
ax longitudinal.

Aplicarea variantelor acestui principiu ne-a oferit ocazia de a
controla procesele de formare si de reparare a tesutului osos, într-un
numar mare de deformari si de afectiuni ale sistemului locomotor.
Întelegerea principiului influentei aportului sangvin si a încarcarii
face posibila modificarea formei si elimina într-o maniera
nechirurgicala deformarile oaselor lungi, ale picioarelor si ale
coloanei vertebrale. În mod similar, coxarthrosis deformans poate fi
tratata nechirurgical.

Modificarile non-chirurgicale ale formei osoase sunt obtinute prin
utilizarea aparatului nostru pentru a crea o încarcare asimetrica
asupra oaselor lungi sau asupra coloanei vertebrale, în directii
longitudinale sau transversale. Spre exemplu, cifoscolioza
experimentala a coloanei poate fi creata fara interventie directa
asupra osului, prin crearea unei semi-ischemii la nivelul unei
vertebre lombare adiacente. De asemenea, este posibila modificarea
formei unui os lung prin crearea unei încarcari de flexie în directie
transversala, prin utilizarea unei baionete si a unor cabluri arcuite
(fig. 4.4). Când survine o astfel de modificare, exista o
reconstructie osoasa cu travee osoase orientate de-a lungul vectorului
curb de stres. Pe fata concava a osului modificat, traveele capata
treptat o orientare transversala e axul longitudinal al osului, ca
rezultat al fortelor de compresie.

Astfel de modificari osoase sunt întâlnite în practica medicala, sub
influenta încarcarilor de îndoire. Dupa cum am aratat mai sus, fibula
se hipertrofiaza, în cazul unui defect tibial (fig. 4.5). Partea
mediala a fibulei sustine o încarcare compresiva mare, în timp ce
partea laterala a osului raspunde la vectorii de stres, ca o
consecinta a orientarii în afara axului a fibulei, cu respectarea
axului longitudinal al membrului. Ca un rezultat al acestei
distributii inegale a încarcarii, fibula este transformata într-o
structura curba.

Influenta aportului sangvin si a încarcarii pe os este de asemenea
ilustrata de modificarile de forma ale tibiei, când articulatia
soldului este anchilozata în adductie (fig. 4.6). În aceasta situatie,
partea laterala a tibiei sufera o încarcare excesiva, în timp ce
partea mediala nu are încarcare. În prezenta unui aport sangvin
normal, tibia se curbeaza la nivelul condililor femurali, deveniti
modificati. O grava deformare valg agenunchiului poate produce o
modificare similara. Asimetria faciala în torticolis-ul congenital
este cauzata de încarcarea asimetrica asupra oaselor fetei.

O alta ilustrare a aplicatiilor clinice ale acestui principiu este
data de corectarea unei deformari tibiale angulare, concomitent cu o
osteosinteza închisa cu compresie monolocala a unei pseudartroze a
aceluiasi os (fig. 4.7). Tibia proximala s-a modificat treptat, fara
osteotomie. Informatiile despre influenta aportului sangvin si a
încarcarii asupra procesului de formare a oaselor si a articulatiilor
ne permite sa construim aparate cu configuratii functionale, care
permit refacerea treptata a oaselor deformate, la copii si la adulti.
Adeseori, efectul poate fi obtinut fara interventie chirurgicala sau
în paralel cu o interventie minima.

În piciorul strâmb congenital, de exemplu, aplicarea de greutati duce
la încarcarea partii laterale a piciorului, în special pe osul cuboid.
Partea mediala a piciorului ramâne fara încarcare. În prezenta unui
aport sangvin normal, osteogeneza este deficitara pe partea mediala a
piciorului, în comparatie cu partea laterala (care este stimulata de
greutati). Ca rezultat, apare deformarea structurilor osoase ale
piciorului.

Un pacient de 7 ani cu picior strâmb congenital pe partea dreapta
prezenta concomitent si o scurtare severa a membrului (fig. 4.8).
Deficitul de crestere afectase nu numai piciorul, ci si tibia, care
era cu 4 cm mai scurta. Deformarea a fost corectata si piciorul a fost
alungit cu 3 cm non-chirurgical, iar tibia a fost alungita cu 4 cm.
Corectarea deformarii a durat 100 de zile; dupa aceea, aparatul a fost
modificat într-o configuratie destinata tractiunii longitudinale a
piciorului, aceeasi tractiune fiind aplicata si tibiei.

Un mod similar de modificare osoasa a fost aplicat la corectarea unei
deformari a piciorului unui pacient de 6 ani (fig. 4.9) Relatia dintre
cuboid si cuneiform s-a normalizat, dupa corectarea non-chirurgicala
cu aparatul nostru.

În cele din urma, un pacient de 5 ani cu picior strâmb congenital a
fost corectat non-chirurgical, cu aparatul nostru (fig. 4.10).
Radiografiile comparative anterioare si ulterioare tratamentului au
demonstrat normalizarea dimensiunilor oaselor tarsiene, cu elongarea
concomitenta a primelor metatarsiene, ca rezultat al modificarii
non-chirurgicale.

Acelasi principiu se aplica si deformarilor mai severe. O pacienta de
14 ani cu picior strâmb congenital bilateral a fost tratata cu succes
în aceeasi maniera (fig. 4.11).

Studiile experimentale efectuate pe coloana vertebrala de câine au
confirmat principiul (fig. 4.12). Încarcarea asimetrica asupra
vertebrelor în directie transversala a generat aparitia unor forte de
compresie excesive pe fata concava a deformarii si a unor forte de
tractiune pe partea concava. În cele din urma, câinele a dezvoltat o
cifoscolioza din cauza încarcarii asimetrice.

Noi am aplicat principiul nostru si în tratarea coxartrozei
deformante. Se stie ca unul dintre motivele pentru care capul femural
se deformeaza în coxartroza este alterarea aportului sangvin, de
diverse etiologii. De exemplu, în necroza avasculara ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.