Informatia - obiect al economiei

Operand cu informatia, omul face apel nu numai la propriul sau intelect si la capacitatea sa de relationare cu mediul, ci si la anumite tehnologii specifice, de la cele mai simple (de tipul "creion si hartie") si pana la cele sofisticate, bazate pe calculatoare si retele teleinformatice. Tehnologia computerizata a informatiei si comunicatiilor s-a dezvoltat pe paza progreselor rapide din industria microelectronica si din cea producatoare de echipamente de calcul si comunicatii; aplicatiile acestei tehnologii, inclusiv cele din generatia inteligentei artificiale, in cele mai diverse domenii de activitate, sunt studiate de disciplina "informatica".

In cele ce urmeaza, informatia este examinata de pe pozitiile stiintei economice. Este recunoscut faptul ca informatia reprezinta, pentru stiinta economica, un obiect de studiu cu totul special, ea fiind o resursa atipca si, totodata, o marfa atipica..
Abordarile traditionale din stiinta economica erau inspirate din realitatile erei industriale, in care predominau bunurile tangibile; contemporaneitatea aduce, insa, in prim plan aspectele intangibile, incorporale ale realitatii economice, ceea ce duce la afirmarea unei discipline economice distincte - economia informatiei. Informatia a devenit, inca din era industriala, dar, cu atat mai mult, in cea post-industriala, un obiect distinct de tranzactii, situat in centrul unui nou domeniu de afaceri.

Din acest considerente, acceptiunea atribuita conceptului de "informatie" va fi, in cele ce urmeaza, una adaptata modului de economic de gandire.Informatia, considerata de unii autori chiar ca o notiune primara (care nu ar putea fi definita), reprezinta o entitate existentiala cu un nivel de generalitate similar cu cel al materiei sau al energiei.

Etimologic, termenul contemporan "informatie" are la origine verbul latin "informare", care inseamna "a da forma", "a introduce ordine".
Informatia este generata prin procese de cunoastere constand in observarea directa a realitatii si/sau in prelucrarea sensurilor unor informatii preexistente.
Informatia poate servi satisfacerii directe a unor necesitati imediate (de cunoastere, informare, comunicare) sau poate fi utilizata in procesele de creare a altor bunuri corporale, incorporale sau servicii.