Inger si demon - Mihai Eminescu

Poezia "Inger si demon" a aparut in revista "Convorbiri literare" la 1 aprilie 1873, odata cu Floare albastra. Cu o jumatate de an mai inainte, la 7 septembrie 1872, cele doua opere fusesera citite de Eminescu la o sedinta a Junimii." Inger si demon" tine "angelologie" si grupeaza, ca intr-un ciclu, un intreg ansamblu de poeme aparute aproape in aceeeasi perioada. Femeia inseamna in prima etapa a creatiei eminesciene principalul component al armoniei cosmice, ea este eternul feminin care inlesneste eternitatea poeziei.

Din acest nucleu se vor dezvolta doua ipostaze fundamentale ale eroticii eminesciene: angelitatea femeii, cultivata indeosebi in poezia din tinerete (Inger palid, Basmul ce l-as spune ei, Din noaptea, Inger si demon)) si o a doua ipostaza caracteristica eroticii lui Eminescu e conceperea frumusetii feminine ca o imagine in lumea fundamentala a frumusetii absolute, asociind iubirea cu poezia, caci iubirea insasi capata in erotica eminesciana multiple valente.

Tema poezie "Inger si demon", este iubirea, incorporata cu meditatii filosofice asupra zadarniciei vietii, unde iubita este vazuta in ipostaza ingerului, iar el in ipostaza rebelului, demon insurgent instigand la nesupunere. Explicatia pesimismului eminescian prin "deziluzia" pe care a simtit-AZo omul Eminescu pentru ca nu sAZ-au infaptuit idealurile promise de pasoptisti, devine obiectul tanarului demonic din poezia "Inger si demon".

Cauza pesimismului poetului nu se afla nici in contactul cu Junimea, nici in cunoasterea lui Schopenhauer, ci in "simtirea adanca particulara personalitatii sale artistice a unui adevar, la care omenirea nu ajunge decat din cand in cand si dupa un grad mare de cultura, si care i sAZ-a impus in parte si lui, cu atat mai mult cu cat insusi felul particular al imaginatiunii sale sentimentale si reflexive iAZl "impunea"originalitatea simtirii si cugetarii lui Eminescu, aratand nuantele deosebite pe care le comporta pesimismul acestuia in deosebire de cel schopenhauerian.