Insemnari despre semiotica receptarii

Desigur, nu toti acesti Autori si Cititori au acelasi statut teoretic: iar pentru a avea o harta completa a acestui peisaj de identitati si diferente, vezi Pugliatti 1985 (precum si Fcrraresi si Pugliatti).
in orice caz. orientari diferite, cum sint estetica receptarii, hermeneutica, teoriile semiotice ale cititorului ideal sau model, precum si "reader oriented criticism" si deconstructia au ales ca obiect investigarea nu atit a faptelor empirice ale lecturii (obiect al unei sociologii a receptarii), cit functia de constructie - sau de deconstructic - a textului. indeplinita de actul lecturii, vazut ca o conditie a realizarii insesi a textului ca atare.

Asertiunea subiacenta fiecareia dintre aceste tehnici este: functionarea unui text (fie el si non-verbal) se explica luind in considerare, pe linga momentul generator, sau in locul acestuia, rolul indeplinit de destinatar in timpul intelegerii, al actualizarii, al interpretarii lui, ca si modul in care textul insusi prevede aceasta participare. Fantoma cititorului s-a strecurat in centrul a diverse teorii. pe cai independente una de alta. Primul care a vorbit explicit de "implied author (carrying the reader wilh him)" a fost Waync Booth in 1961, in The rhetoric of fiction al sau.

Dar dupa aceea se dezvolta, ncavind cunostinta una de alta, o directie semiotico-structuralista si una hermeneutica. Prima se revendica in primul rand de la studiile din Communications 8. 1966. unde Barthes vorbeste de un autor material care nu se poate confunda cu naratorul: Todorov evoca perechea "imagine a naratorului - imagine a autorului" si repropune distinctiile facute de Pouill 747g64h on (1946)" printre alte puncte de vedere (dar in spatele lui Pouillon se afla Lubbock. Forstcr, James), iar Gcnctte doar schiteaza ceea ce mai apoi. in J 972. va deveni teoria lui despre "voci" si despre focalizare.

De aici se trece, cu ajutorul unor indicatii ale Julici Krislcva despre "productivitatea textuala" (Le texte du roman, 1970). prin Lotman cel din Structura textului poetic (1970). prin poetica compozitiei a lui Uspcnski (A Poetics of Composition. 1973). prin conceptul inca empiric de "arhilector" al lui Riffaterre (Essais de stylistique structurale. 1971). prin polemica in negativ a lui Hirsch (Validity in interpretation. 1967). pina la notiunile de autor si cititor implicit ale Mariei Corti (Principii ale comunicarii literare. 1976) si ale lui Scvmour Chalman (Story and discourse. 1978).

ultimii derivindu-si amindoi notiunile direct din Booth - si pina la notiunea mea de cititor model (Lector in fabula. 1979). pe care de altfel o extrageam si din unele sugestii elaborate in sfera unei logici modale a narativitatii de catre van Dijk si de Sclimidt. ca si de Weinrich. ca sa nu mai vorbesc de ideca parcysoniana a unui "mod de formare" cum este ipostaza aucloriala inscrisa in opera. insa aminteste Maria Corti ca. in ceea ce priveste autorul, chiar si un text al lui Foucault din 1969 ("Qu'cst-cc qu'un autcur?") punea.