Institutiile locale in timpul dinastiei Tudorilor

Trimis la data: 2010-12-01
Materia: Istorie
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 7.12 / 10
Downloads: 111
Autor: Marieta Noica
Dimensiune: 15kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Una din cele mai importante deosebiri dintre istoria Frantei si aceea a Angliei este dezvoltarea in Franta a unei ierarhii de functionari depinzand de guvernul central si platiti de el, iar in Anglia a unor institutii locale administrate de voluntari. Pornirea fireasca a regelui Tudor este sa se foloAZseasca de ceea ce exista si sa rezolve problemele noi facand apel la vechile organe. Ce ramasese la tara, dupa cateva secole de viata feudala, din vechiul folkmoot al saxonilor? Cel mai mult semana cu aceasta adunare sateasca adunarea parohiei. In secolul al XIII-lea preotii reusisera sa-i faca pe credinciosi sa plateasca reparatiile bisericii, cumpaAZraturile de carti, de stihare albe, pentru care inaAZinte se cheltuia din banii de zeciuiala.
Cand, in secolul al XVI-lea, pentru motive pe care le vom arata, problema saracilor capata o noua importanta, dinastia Tudorilor adopta ca baza a organizarii unei ajutorari parohia. In fiecare an, de pasti, ea numea patru "supraveghetori ai saracilor", care, impreuna cu epitropii, adunau pomenile. Toti enoriasii erau intrebati cam cat ar fi dispusi sa dea pe saptamana pentru saraci.

La inceput catimea pomenii era lasata la discretia fiecaruia; acei care refuzau sa dea erau chemati in fata episAZcopului si uneori bagati la inchisoare. Apoi, pe masura ce numarul saracilor crestea, a fost nevoie sa se stabileasca o taxa obligatorie. In principiu, fiecare parohie era singura responsabila pentru saAZracii sai. Astfel ca se interzicea in mod riguros oamenilor fara mijloace de existenta sa umble din sat in sat.

Faptul de a da pomana unui vagabond era considerat delict. Daca vagabondul era prins, trebuia biciuit si, in caz de recidiva, insemnat cu fierul rosu, cu un V pe umar, pentru a putea fi recunoscut. O a doua recidiva putea atrage peAZdeapsa ou moartea. Vagabondul periculos, rogue150, era insemnat cu R, in afara de cazul cand, dovedind ca stie sa citeasca, putea pretinde "privilegiul cleAZrului", si atunci era insemnat numai pe degetul gros.

Dupa care nenorocitii acestia, biciuiti cum trebuie si insemnati, erau trimisi inapoi in paroAZhia lor natala, fixandu-li-se un termen maxim pana cand trebuiau sa ajunga la destinatie. Acestea fiind uzantele, o parohie nu putea ingadui sa se instaAZleze pe teritoriul ei familii sarace, ai caror copii puteau cadea intr-o zi in sarcina ei. Un copil dat la o doica dintr-un alt sat decat acela al parintilor, pentru a se evita orice neplacere ulterioara, era deseori trimis inapoi din parohia doicii in parohia unde s-a nascut. "In felul acesta satul fiecaruia deAZvenea inchisoarea sa".

III. Totusi, oamenii secolului al XVI-lea recuAZnosteau ca societatea are datoria de a intretine, de bine, de rau, viata infirmilor sai, a batranilor, a orbilor, a nebunilor sai. O lege din 1597 ordona sa se construiasca aziluri pentru infirmi pe terenurile in paragina, "supraveghetorii saracilor" sa-si proAZcure in fiecare parohie un stoc de materiale (fier, lemn, lana, canepa), pentru a da de lucru somerilor, si sa fie plasati ca ucenici copiii saraci.

Multi boAZgati construira atunci case gratuite pentru saraci, care ni se par astazi incantatoare, deoarece stilul epocii avea mult farmec (Alms houses). Legea ceAZrea ca orice casuta de la tara sa fie inconjurata de un teren de cel putin patru acri si jumatate151, care sa permita celui ce-o locuia sa-si procure sinAZgur hrana, cultivandu-si gradina. Batranilor fara nici un venit, parohia trebuia sa le plateasca o pensie care mergea de la patru penny la un siling pe saptamana.

Daca intr-o parohie numarul saraAZcilor facea insuportabila povara lor, se intampla ca o parohie mai bogata sa primeasca ordinul de a ajuta pe cea vecina. Dar principiul asistentei locale era mentinut, si guvernarea centrala nu participa niciodata la actiunea de ajutorare.
IV. Omul care era insarcinat in fiecare parohie cu arestarea vagabonzilor si biciuirea lor, cu potoAZlirea certurilor, cu interzicerea jocurilor ilegale si, in general, cu sarcina de a face respectata

"Pacea regelui" era un agent de politie amator, ales pe un an de zile si care era denumit petty constable (liteAZralmente: "mic-conetabil"). Functia de constable fusese creata de Eduard I, in secolul al XIII-lea, pentru controlul armelor, asigurarea pazei satelor si urmarirea raufacatorilor. Acest nefericit cetaAZtean petrecea un an de chinuri, deoarece era rasAZpunzator de linistea parohiei sale. Daca un vagaAZbond era arestat de un altul decat el, se trezea cu o amenda pentru neglijarea indatoririlor sale.

Daca el insusi aresta un raufacator, trebuia de cele mai multe ori sa-l tina la el acasa (deoarece in multe sate nu exista inchisoare), apoi sa-l duca la curtea comitatului. Tot el trebuia sa puna in stocks (un fel de lant ce se punea de gatul osanditilor) satenii vinovati de delicte marunte. Cand un vagabond era trimis inapoi in parohia sa, constables-ii din toate parohiile aflate in drumul lui trebuiau sa supraAZvegheze calatoria acestuia.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.