Insula Pastelui

Insula Pastelui

Este o mica insula deluroasa triunghiulara, cu laturile de 16,18 si 24
km lungime, de origine vulcanica, despadurita, situata in Oceanul
Pacific la 27 grade sud de ecuator si la 3600 km de coasta statului
Chile. Insula - cu forma de triunghi - are 63 de mile patrate si la
1500 de picioare se inalta un vulcan stins. La inceputul anilor '50
exploratorul norvegian Thor Heyerdahl (faimos pentru calatoria
Kon-Tiki) a popularizat ideea ca aceasta insula, numita de catre
localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de indieni din America de
Sud, care aveau o civilizatie avansata. Cercetarile arheologice,
etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau lucrurile. Astazi
este recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui sunt
polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Ch., probabil din
Insulele Marchize sau Insulele Societatii. La momentul sosirii lor,
insula avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari
tipice pentru zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga
viata salbatica a insulei a fost distrusa de modul de viata al
locuitorilor ei..

Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se
presupune ca au ajuns pe insula intamplator cu cateva barci (canoe).
Din cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut rapid
dand nastere unei culturi artistice si religioase deosebite. Din cauza
cresterii populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare,
ajungand intr-un stadiu avansat de degradare. Se presupune ca in jurul
anului 800 padurile erau deja insuficiente. Padurile erau foarte
importante pentru locuitori: erau folosite drept combustibil, pentru
constructia de case si barci de pescuit, pentru transportarea
imenselor statui de piatra. In jurul anului 1400 padurile erau in
intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput sa se erodeze.
Populatia de pasari aproape ca disparuse. S-a ajuns astfel la prima
foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul. Intre 1700 si 1864
unele statui au fost daramate si pangarite.

Insula Pastelui a fost necunoscuta europenilor pana in 1722, cand, in
mod accidental a navigat intr-acolo amiralul danez Jacob Roggeveen, in
ziua de Paste. Insula stearpa si rivalitatile dintre locuitori ar fi
fost greu sa-l faca pe amiral sa vada stralucita civilizatie care s-a
dezvoltat cu secole inainte de sosirea lui. Cele mai faimoase ramasite
ale acestei culturi sunt giganticele statui numite "moai" si masivele
platforme de piatra numite "ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de
statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste
statui sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Statuile in
majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de
tone (numai una singura depaseste 270 de tone). Se considera ca cele
mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar
majoritatea provine din perioada 1000-1500. In functie de marimea
statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Unele
statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele
au cazut singure sau in timpul transportului. In urma unor cercetari
recente s-a dovedit ca statuile mai importante, cu platforme ahu, erau
in mod ritual reasamblate.

Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu "coroane" si
"palarii" facute din piata vulcanica de culoare rosiatica. Acesta
practica rituala - raspandita pe toata insula - avea se pare o
semnificatie sacra specifica fiecarui clan. Desi cercetatorii nu sunt
inca in masura sa explice semnificatia statuilor si platformelor de pe
insula, se presupune ca deriva din ideea inradacinarii, practica
comuna la polinezieni, dar care a evoluat intr-un mod unic in aceasta
zona. Statuile erau simboluri ale puterii si autoritatii, atat
religioasa cat si politica. Se crede ca toate obiectele sculptate de
catre polinezienii antici erau impregnate cu o esenta magica,
spirituala numita de catre localnici "mana". Desi, vreme de secole
statuile au fost daramate si reconstruite, desi s-au produs schimbari
sociale majore si au avut loc calamitati naturale, prezenta spirituala
- mana - este inca puternic simtita.

Matakiterani

Inca un mister nedezlegat

O istorie prescurtata a insulei

* in anul 1722 se stie ca gigantii existau datorita marturiei lui
Roggeween.

* in 1770 s-a pastrat un act contrasemnat de indigeni cu o litera
rongo-rongo, o pasare.

* in 1774 Cook confirma existenta statuilor, care in picioare, care
rasturnate.

apoi, in 1862 insula a fost crestinata.

la 12 decembrie 1862 au fost capturati o mie de bastinasi printre care
ultimii intelepti, regele Maurata si familia sa. Restul populatiei a
fost aproape in intregime masacrata. Din cei plecati doar 15 se
repatriaza aducand cu ei variola, cea care a adus un al doilea val de
moarte. Astfel din 5000 din locuitori au ramas doar 600.

* in mai 1863 vine pe insula preotul misionar Eugene Eyraud, albul
care a adus blandetea: populatia imbratiseaza religia deoarece
pierdusera ultimii martori ai practicilor religioase.

Pierre Loti spunea ca " Insula s-a descompus in conditiile unei
mizerii din care nu mai exista scapare." Se presupune ca Matakiterani
ar fi fost populata acum 600 de ani de polinezieni.

Denumirea pascuana a statuilor de piatra este Moai. Bastinasul care
s-a confesat, Gabriel Veriveri a spus legenda regelui Hotu-Matua care
ar fi venit in 2 pirogi datorita unui cataclism: scufundarea
continentului Hiva. Legenda transmisa de A'ure Auviri Porotu, ultimul
intelept, spune ca: "Pamantul insulei Pastelui era un pamant mult mai
mare, dar, din cauza pacatelor savarsite de locuitorii lui, Uoke l-a
rasturnat si l-a sfaramat cu o ranga."

Insula Pastelui a fost populata de uriasi in stare sa ridice stanci,
sau au existat ajutoare suprapamantene? Opera acestui popor pascuan
ramane in timp ca una dintre cele mai frumoase si aparent una dintre
cele mai fara rost creatii. Dar in fond adevarata arta avea vreun
sens? Au existat extraterestrii sau doar forte supranaturale datorate
unei vieti legate de natura? Se cunosteau pascuanii mai bine decat o
facem noi oamenii civilizatiei secolului XX? Stiau ei secrete ascunse
ale puterii umane? Prin ce metode complicate sau poate extrem de
simple au reusit ei sa sculpteze roca vulcanica mai tare decat
obsidianul? Si apoi daca pentru asta s-a reusit a se gasi o explicatie
destul de indoielnica dar totusi o explicatie, cum se poate argumenta
deplasarea lor pe kilometrii intregi? Orice teorie avansata are mici
fisuri sau adevarate lacune. In orice caz toate schioapata.

Sa fi fost mana forta care ii ajuta pe locuitorii insulei Matakiterani
sa-si aseze imensele statui si apoi sa le impodobeasca capetele cu
conciurile rosii?

Moai - statuile intr-un numar mare in toata insula sunt impartite in
doua categorii: statuile vulcanului - " ochii care privesc cerul" si
statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele intors spre mare,
dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi. Ochii le
impregnau identitate capatata odata cu asezarea lor pe cavourile in
care se odihneau mortii, abia aici sculptorii le deschidea ochii. Zeul
Make-Make avea ochii nemasurat de mari.

Moai variaza de la 3 - 12 metri inaltime, si de la 3-12 tone.

Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in
care au fost transportate pana catre malul oceanului din inaltimile
vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe
fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile
unei alte cariere din partea diametral opusa. Cilindrii Pukat
considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi -
fontanela cu care pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand
infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete, au trebuit
ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri. La greutatea pe care o
aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De
exemplu, cea mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu
cele mai performante macarale. Cum s-a putut realiza atunci
transportul ei acum cateva sute de ani.

Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant - au deschis
cavourile de piatra.

Si care a putut fi scopul acestei inaltatoare si in acelasi timp
inutile arte? Apararea de un inamic pe care Ludvik Socek il socoteste
ca venind de pe o alta planeta drept pe mijlocul insuiei? Sau doar de
dragul artei? De ce s-au inhamat pascuanii la o munca atat de tragica
si atat de inutila? Dovezile care apar sunt contradictorii si chiar
mai mult par imposibil de acceptat. Cum am putea crede ca statuile au
fost mutate ...