Intamplari hazlii din viata lui I.L.Caragiale

Trimis la data: 2006-07-10
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 7.76 / 10
Downloads: 1214
Autor: Cretzu34
Dimensiune: 12kb
Voturi: 167
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Intamplari hazlii din viata lui I.L.Caragiale - Despre viaţa lui Caragiale au circulat în trecut, în special anecdote ori amintiri cu caracter anecdotic. Aceasta nu înseamnă că cei care au înşirat diverse detalii, mai mult sau mai puţin sigure despre Caragiale berarul sau despre Caragiale umblând după împrumuturi s-au lăsat furaţi doar de pitorescul existenţei scriitorului.Intamplari hazlii din viata lui I.L.Caragiale
Intamplari hazlii din viata lui I.L.Caragiale - Anecdotele şi trăsăturile nesemnificative au servit adesea să accentueze trăsăturile la care critica burgheză a încercat să reducă personalitatea complexă a scriitorului-scepticismul, boemia etc. şi au mai servit să acopere fapte şi trăsături importante, menite să lumineze în cu totul alt mod portretul lui moral. De asemenea, la Junimea , în mijlocul odraslelor boiereşti, cu studii în Germania, Caragiale îşi accentua aceleaşi purtări de plebeu care l-au iritat atât de mult pe Titu Maiorescu.

Intamplari hazlii din viata lui I.L.Caragiale - Se pretinde că la o conferinţă, în cae o ceată pusă la cale de Alexandru Macedonski, ar fi început să-l fluiere, Caragiale-prevenit se vede, scoase un ţignal din buzunar şi se fluiera pe întrecute cu publicul până îl potoli, apoi ieşi cu o încheiere superbă :-Da, domnilor, sunt satisfăcut. Conferenţiar fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de conferenţiar , nu cred.

O altă anecdotă plină de farmec care circula pe atunci era asupra unei audienţe avută la rege: -Maiestate, o să vă rog să mă împrumutaţi cu omie de lei..
- Regele nu împrumută, regele dă…
- Da, dar Caragiale nu ia, Caragiale numai împrumută.

Acesta e spiritul enorm care reuşeşte numai farsorilor geniali. Din categoria umorului crud face parte desigur şi propunerea pe care Caragiale, martor în 1895 la duelul Anton Bacalbaşa- Bogdanovici , o face ca adversarii să tragă cu pistolul de la zece paşi distanţă.
Discuţiile de la Timpul au avut un câmp de preocupări mai larg . Caragiale îl zgândărea pe Eminescu prinzându-se în pizmă cu el- după presupunerea didactică a lui Ioan Slavici, pentru ca să-şi facă parte din comoara culturii poetului- pentru că se presupunea că I.L. Caragiale ar fi fost leneş la citit.

Voia, bunăoară, să se dumirească asupra filosofiei lui Kant, ale cărui scrieri nu era în stare să le citească. Măi, îi zicea lui Eminescu, drept să-ţi spun, mie Kant al tău mi se pare a fi un mare moftangiu. Eminescu, indignat că îndrăzneşte să-l vorbească de rău pe Kant, pe care nu-l cunoaşte, se înteţea şi-I vorbea ceasuri întregi despre rostul ideilor lui în istoria filozofiei. Caragiale, ca să-l ţie mereu cald, era totdeauna nedumerit şi pornit spre contraziceri.

În redacţia ziarului Timpul domnea o atmosferă de muncă tăcută şi disciplinată, pe care din când în când o înveselea Caragiale, într-una din zile, se întâmplase ceva neobişnuit, ceva inedit, chiar în viaţa plină de monotonie şi banalitate a unei redacţii:
- Auziţi voi, strigă plin de revoltă Eminescu , nimeni nu poate să distrugă veşnicia, care ca o torţă luminează poezia.
Caragiale : - Nu se poate Mihai , privind mirat la Eminescu peste ochelari. Nu se poate bre omule…
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.