Interrelatii imaginatie - gandire

Trimis la data: 2007-11-18
Materia: Psihologie
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 9.83 / 10
Downloads: 22
Autor: Irina Florea
Dimensiune: 14kb
Voturi: 676
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Imaginaţia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei.Gândirea este procesul cognitiv superior, de procesare a însuşirilor esenţiale, necesare şi logice, cu ajutorul unor operaţii abstract – formale, în vederea înţelegerii, explicării şi predicţiei unor relaţii cauzale din realitate şi a elaborării unor concepte, noţiuni, teorii, sisteme cognitive, ca modele mintale ale realităţii.
Dispunând de imaginaţie, poate să-şi elaboreze mintal scopul şi planul desfăşurării activităţii, pe baza căruia să se conducă, să-şi regleze permanent acţiunile, să evite erorile şi să aibă mai mare eficienţă.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ în ambianţă, poate obţine mereu ceva nou, ceea ce l-a şi făcut să fie creator de cultură.

Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumită treaptă a dezvoltării sale psihice, adică după ce au apărut alte procese şi funcţii psihice care-i pregătesc desfăşurarea:dezvoltarea reprezentărilor, achiziţia limbajului, evoluţia inteligenţei, îmbogăţirea experienţei de viaţă etc.
De fapt, imaginaţia odataă apărută interacţionează permanent cu toate procesele psihice şi mai ales cu memoria, gândirea şi limbajul.Procesul imaginativ include aceste interacţiuni în mod obligatoriu, însă în acelaşi timp el se deosebeşte de respectivele procese psihice şi dispune şi de mecanisme specifice de procesare a datelor experienţei anterioare.

Memoria este cea care oferă material de combinare pentru imaginaţie, cum ar fi: reprezentări, idei, trăiri afective etc. şi, totodată, conservă produsele sale finale.Dar imaginaţia se deosebeşte clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adică este cu atât mai eficientă cu cât este mai fidelă faţă de cele învăţate, iar imaginaţiaeste cu atât mai valoroasă cu cât rezultatele sale se deosebesc de ceea ce există în experienţa subiectului şi, mai ales, faţă de ceea ce a dobândit societatea.
Prin urmare, imaginaţia trece dincolo de experienţa pe care o are fiecare, transformând-o, recombinând-o şi ajungând la noi rezultate.

O legătură foarte puternică există între gândire şi imaginaţie.ceele două procese se şi aseamănă, se şi deosebesc şi, totodată, se află în interacţiuni reciproce.Prin gândire, omul cunoaşte şi înţelege ceea ce este esenţial, necesar, general din realitatea existentă sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginaţia explorează cu precădere necunoscutul, posibilul, viitorul.
Prin urmare, gândirea, inteligenţa oferă idei şi date asupra realului şi, totodată, ghidează într-o anumită măsură transformările imaginative.Imaginaţia la rândul ei participă la elaborarea ipotezelor, la găsirea unor strategii şi procedee practice de rezolvare a problemelor.

De asemenea, imaginaţia implică mecanismele verbale în toate formele ei de manifestare.Cuvântul, ca instrument al activităţii mintale, permite evocarea selectivă a ideilor şi reprezentărilor, vehicularea şi punerea lor în cele mai variate relaţii, în raport cu ideea directoare formulată tot verbal.
Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginaţia are o interacţiune specială cu afectivitatea.tensiunea emoţională pe care o trăieşte omul la un moment dat stimulează evocarea elementelor experienţei anterioare şi apoi combinarea variată şi neaşteptată a acestora.Emoţiile şi sentimentele sunt condiţii activatoare şi energizante al imaginaţiei şi totodată direcţionări inedite şi personale ale combinărilor şi recombinărilor imaginative.

Se ştie că momentele de intense trăiri afective sunt urmate de un maximum al productivităţii imaginative.Vestea despre obţinerea unui premiu la olimpiadă ne proiectează repede, imaginativ, într-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment. Cercetările au arătat că nivelul crescut al afectivităţii, chiar când are o tonalitate negativă, este mai favorabil combinărilor imaginative decât trăirile afective pozitive, dar slabe.
La fel ca şi trăirile afective, motivele întreşin o receptivitate crescută pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora în prim-plan, reliefarea lor după alte criterii decât cele ale gândirii, generarea unor noi legături şi restructurări.Dorinţa puternică de a dispune de un telefon mobil de ultimă generaţie ne face repede să ne proiectăm imaginativ în grupul prietenilor şi să stârnim admiraţia lor.Aspiraţia de a urma medicina după terminarea liceului face ca cel în cauză să se viseze adesea în spaţiul specific instituţiilor medicale.

Imaginaţia este legată într-un fel specific chiar cu întreaga personalitate.Experienţa proprie de viaţă, orientările dominante, dinamica temperamentală, configuraţia caracterială ghidează combinările imaginative şi le finalizează în produse specifice pentru fiecare.Procesul şi produsul imaginativ exprimă personalitatea, originalitatea acesteia şi sunt ele însele noi şi originale, atât faţă de experienţa individuală, cât şi faţă de cea socială.
Ca proces cognitiv, imaginaţia realizează o procesare specială a datelor iniţiale provenite din experienţă, datorită nu numai interacţiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci si unor procedee proprii şi unei combinatorici care-i sunt caracteristice.

Spre deosebire de gândire, care dispune de operaţii, imaginaţia pune în lucru procedee numeroase şi variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea şi rearanjarea, substituirea, modificarea, schematizarea, analogia şi empatia.
Gândirea înglobează datele cunoaşterii perceptive, imaginile din reprezentare, le valorifică, dar în desfăşurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.Gândirea este procesul psihic care se desfăşoară într-un plan mintal, intern, subiectiv, uzând de judecăţi, raţionamente, operaţii cognitive, cu ajutorul cărora realizează o procesare profundă a realităţii.

Demersurile gândirii se desfăşoară cu grade mari de libertate pe verticala cunoaşterii şi pe axa timpului.Pe verticala cunoaşterii, gândirea evoluează în sens ascendent şi în sens descendent, demers ce vizează modul şi nivelul de procesare al informaţiilor.Cele două demersuri ale gândirii pe verticala cunoaşterii sunt complementare şi stau la baza constituirii şi achiziţionării conceptelor, a noţiunilor.Procesualitatea, caracterul discursiv al gândirii rezultă şi din desfăşurarea ei temporală, ceea ce sugerează gradele mari de libertate de care se bucură acest proces.Pe axa timpului gândirea se desfăşoară între trecut, prezent şi viitor.

Gândirea investighează trecutul, experienţa şi cunoştinţele stocate de memorie sau reprezentări, le prelucrează şi le combină în raport cu cerinţele prezentului şi explorează viitorul pentru a emite predicţii şi previziuni.Cea mai mare parte din conţinuturile, datele cu care operează gândirea sunt, deci, extrase din memorie.Psihologii cognitivişti definesc gândirea ca o organizare şi manipulare a reprezentărilor interne sau a informaţiilor şi cunoştinţelor stocate în memorie, în vederea înţelegerii unei situaţii şi creării unor noi informaţii.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.