Interviu clinic

In opinia lui Dafinoiu, datorita regulilor tehnice privitoare la comportamentul clinicianului in timpul interviului, exista mai multe tipuri de interviu clinic:interviul non directic: acesta e centrat pe persoana in cursul caruia subiectul sau pacientul are libertatea de a vorbi despre problemele, dificultatile sau temele de interes; clinicianul pune intrebari din cand in cand, circumscrire o anumita tema, apoi lasa subiectul sa vorbeasca; de cele mai multe ori acesta se abate de la tema propusa, evocand probemele de sanatate, amintiri din copilarie, aspecte din viata de familie, probemele profesionale;

clinicianul il asculta cu fara a-l intrerupe, pentru ca ocmai aceste asociatii libere sunt importante pentru accesul la structura profunda interioara a subiectului; de asemenea clinicianul va adopta o atitudine comprehensiva si empatica, ii va urmarii discursul si-l va stimula sa vorbeasca prin manifestarile non-verbale si verbale: miscari ale capului, aprobari, reformulari; interviul non- dierctiv ofera cadru adecvat de manifestare spontana a unor lamturi asociative, care exprima subiectul in unicitatea sa si permit clinicianului sa verifice ipoteze pertinente in scopul intelegerii lui

interviul semi- directiv: acest tip de interviu are la baza un ghid, care cuprinde pricipalele teme ce vor fi explorate impreuna cu subiectul; intrebarile nu vor fi adresate intr-o maniera strict ordonata, ci in momentul considerat oportun si in cazul in care subiectul nu a atins tema urmarita; interviurile care au ca scop diagnostificarea dar si interviurile terapeutice au ca structura: in cadrul temelor pe care le propune psihologul, subiectul are libertatea de a-si exprima gandurile, starile emotionale precum si experientele de viata

interviul directiv este folosit in cadrul psihologiei clinice pentru completarea informatiilor obtinute cu ajutorul altor metode; in acest tip de interviu, in care subiectul raspunde la un set de intrebari strict ordonate implicarea personala este minima; in aceasta categorie pot fi incluse interviurile clinice, standardizate cu scop diagnostic utilizate de psihiatrii si de psihologi Conform lui Wiens ghidul unui interviu semistructurat cuprinde temele: date de identificare, motivul internarii, istoria bolii actuale, boli anterioare, anamneza sau istoria personala, examinarea statusului mental se realizeaza pe mai multe niveluri si anume: