Introducere in sociologie

Comte considera sociologia ca fiind “regina stiintelor” deoarece o vedea ca pe cea mai complexa stiinta aparuta in istoria cunoasterii. O perspectiva usor diferita este cea a lui Herbert Spencer care abordeaza tot evolutionismul, dar care vede procesul dezvoltarii societailor ca pe unul biologic.

“Herbert Spencer admite ca societatea, ca si natura, este produsul unei evolutii, care se desfasoara datorita unei forte interne, misterioase.” Acesta a fost influentata de Lamarck si Baer, in conceptia acestor doi,evolutia fiind considerata un produs al mediului exterior.

Spencer foloseste conceptul de Omogen ca pe un principiu rational si ca pe un punct de plecare, motiv pentru care G.Richard a sustinut ca Omogenul din filosofia lui Spencer este spatiul geometric, “iar trecerea de la omogen la eterogen, o constructie apriorica de
figuri geometrice din ce în ce mai complexe.” Acest Omogen este un principiu rational de explicare a evolutiei.

Cel care are o viziunea cu adevarat originala si mult mai apropiata de natura socialului, este filosoful Karl Marx, care abordeza societatea intr-un mod economic-fiecare societate este caracterizata de evolutia proprie a modului de productie. El este si creatorul perspectivei conflictualiste, la baza societatii afladu-se conflictul dintre clase.

Pentru francezul Durkheim, sociologia este stiinta institutiilor sau a faptelor sociale, dar pentru formalismul si relationismul sociologic obiectul sociologiei este reprezentat de modurile de socializare si de diferitele forme de relatii existente sau posibile intre indivizi. “Sociologia, pentru a fi stiinta de sine statatoare, nu e obligatoriu sa se angajeze în marile dezbateri de idei care polarizeaza metafizica.

Nici sa sustina mai mult libertatea decat determinismul. Singura conditie pe care o solicita este ca principiul de cauzalitate sa se aplice la fenomenele sociale.”
Conceptia lui Max Weber este mult mai evoluata decat a predecesorilor sai. El a atras atentia asupra caracterului explicativ al sociologiei si asupra nevoii de a se cerceta faptele sociale, din acestea din urma reiesind principiile generale.

Weber este impotriva deducerii valorii in mod stiintific din atitudinea practica de valoare-pe acest temei se face diferenta dintre stiinta si politica sociala(ultima nu poate fi considerata o stiinta deoarece studiaza idealuri folosind judecati de valoare). Conform lui Weber, ceea ce da caracter stiintific unui sistem de cunostinte este explicarea cauzala a faptelor, fiind excluse judecatile de valoare si subiectivismul.

“Pentru Max Weber, sociologia are un obiect propriu al ei, anume actiunea sociala, care da nastere colectivitatilor si complexelor sociale sau, cu un cuvant, culturii întregi.”
Actiunea sociala este definita ca raport cu altcineva, ea avand doua sensuri: unul subiectiv care il priveste pe cel care infaptuieste actiunea si unul obiectiv, adica raportarea la alti indivizi, necesara pentru ca actiunea sa devina sociala.

Orice actiunea trebuie inteleasa in intregul ei si in aspectul ei functional. “Sociologia ca stiinta a realitatii trebuie sa caute ce are propriu aceasta realitate si sa o explice.” Sociologia trebuie sa explice cauzal si rational fenomenele sociale, aratand sensul lor.

Individualul poate fi irational, “dar sociologia, ocupandu-se de cultura in genere, evita individualul, cautand ceea ce este general si permanent in viata sociala, precum si sensul actiunilor” Weber sustine ca sociologia trebuie sa cerceteze tipurile ideale de actiuni sau de raporturi sociale.

“Tipul social e un sistem de posibilitati, care se construieste printr-un proces de abstractizare si de contragere dintr-o multime difuza si discreta de fenomene individuale.” Tipul ideal este in primul rand un concept sau un complex de concepte in care sunt exprimate pe baza unor supozitii posibile sau necesare niste fapte reale.

Ideea de tip social(construit in mod rational, cu scopul de a servi ca unitate de masura exterioara fenomenelor) impreuna cu notiunea de intelegere formeaza baza pe care Weber construiewste o sistematica sociala, dominata de rationalitate.In ceea ce il priveste pe Werner Sombart, acesta considera ca “orice societate e spirit si ca spiritul este in intregimea sa societate”.

“Sociologia poate fi posibila numai daca are un obiect propriu, numai daca are la baza un concept care sa poata cuprinde si sintetiza in el spiritualitatea societatii si socialitatea spiritului.”Singurul domeniu care imbina spiritualul si socialul este cultura-ea cuprinde toate formele de manifestare ale spiritului.

In viziunea lui Sombart o asemenea sociologie devine noosociologie, obiectul ei fiind teoria generala a categoriilor culturii;aceasta studiaza conceptul si elementele culturii, aratand rolul omului si al naturii in dezvoltarea culturii,nasterea si moartea culturii in dezvoltarea ei istorica, analizand ideologiile culturale, iar in final noosociologia se ocupa si de tipurile si formele de cultura.