Invatatura despre Sf. Cruce in Cartea Triodului

Preliminarii

Cinstirea Sfintei Cruci in teologia ortodoxa constituie unul dintre adevarurile de credinta, care, de la inceput, pentru cugetarea teologica in general, a reprezentat o piatra de incercare, de poticnire. Chiar Sfantul Apostol Pavel sesizeaza si face cunoscut caracterul antinomic al adevarului despre Sfanta Cruce cand scrie corintenilor: "Caci cuvantul crucii pentru cei care pier este nebunie, iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1-18).

Sfantul Ioan Gura de Aur talcuind acest verset spunea: "insa cum lumea nu a voit sa cunoasca pe Dumnezeu prin mijlocirea acestei intelepciuni, Dumnezeu a biruit-o prin nebunia aparenta a crucii, nu cu ajutorul rationamentului, ci al credintei. Caci a crede intr-un om rastignit si ingropat si a tine ca certitudine ca acest om a inviat si s-a suit la cer este rezultatul credintei si nu al rationamentului"1.

Cu toate acestea, chiar daca si in timp invatatura despre Sfanta Cruce a ramas o invatatura combatuta si contestata de multi, pentru Teologia Ortodoxa ea ramane o invatatura fundamentala ce face parte integranta din iconomia mantuirii.

Ce intelegem prin Sfanta Cruce?
Crucea in sens propriu sau material, inseamna lemnul crucii cu brate, pe care a fost rastignit insusi Mantuitorul Hristos. Despre acest sens al crucii aminteste Sfanta Scriptura: "Si ducandu-si crucea a iesit din cetate la locul numit al Capatanii..." (Ioan XIX, 17); "Mantuieste-te pe Tine insuti si te pogoara de pe cruce" (Marcu XV, 30) etc. Sensul propriu sau material al crucii defineste prin urmare obiectul vazut, material pe care a fost rastignit Iisus Hristos.

In sens spiritual "prin cruce se inteleg greutatile si suferintele pe care fiecare om trebuie sa le suporte in viata"1, acest sens fiind acela de soarta sau destin: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu VIII, 34).

Rolul deosebit al Sfintei Cruci in Biserica Ortodoxa rezulta din faptul ca face parte atat din viata cultica si spirituala a credinciosilor, cat si datorita faptului ca este prezenta in preocuparile teologilor, fiind considerata semn al iubirii supreme a lui Dumnezeu-Fiul si al lui Iisus Hristos-Omul fata de lume si de om, si "chiar drum ce duce la invierea noastra"2.

Cinstea deosebita de care se bucura Sfanta Cruce in viata crestina rezida din aceea ca Sfanta Cruce este profund si indiscutabil legata de activitatea, patimile, jertfa si Invierea Mantuitorului Hristos. In Biserica Ortodoxa cinstirea sau venerarea Sfintei Cruci nu se reduce numai la cinstirea lemnului pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos, ci ea presupune si o semnificatie profund teologica a acesteia in opera de mantuire a omului. In acest sens, Sfanta Cruce devine instrumentul sau obiectul prin care Hristos, Fiul lui Dumnezeu da mortii un alt sens, moartea ramanand sfarsitul vietii pamantesti, si in acelasi timp fiind inceputul vietii vesnice, eterne, inceputul nemuririi.

Totodata, se poate spune ca intre Sfanta Cruce si Invierea Domnului exista o stransa legatura "In crucea sau in moartea lui Hristos se cuprinde virtual Invierea Lui si in Invierea Lui continua sa fie prezenta puterea biruitoare de moarte a crucii"3; aceasta legatura nu este intamplatoare sau lipsita de semnificatie, ci pe ea se cladeste intregul edificiu al rascumpararii obiective realizata de Mantuitorul Hristos. Crucea face posibila Invierea Mantuitorului Hristos, iar Invierea Mantuitorului Hristos "este garantia invierii noastre". Crucea fara Inviere este o simpla jertfa: Inviere fara cruce nu exista.