Ioan Slavici - Moara cu noroc

Ioan Slavici - Moara cu noroc - Nuvela “Moara cu noroc”, inclusa in volumul “Nuvele din popor”, reflecta ideile lui Slavici potrivit carora nerespectarea principiilor etice are consecinte grave. “Moara cu noroc” este o opera epica de mare intindere, “o nuvela solida cu subiect de roman” (George Calinescu), ce reprezinta un moment de referinta in evolutia prozei realiste de la noi.

Ioan Slavici - Moara cu noroc - Creator al unor tipologi umane complexe, moralist si fin psiholog Ioan Slavici este un precursor al lui Liviu Rebreanu, realitatea in nuvelele sale fiind zugravita obiectiv si din perspectiva auctoriata.

Din punct de vedere compositional, nuvela moara cu noroc cuprinde 17 capitole care desfasoara, in ordine cronologica, un conflict dramatic puternic, ai caror protagonisti sunt coplesiti de un destin tragic. Unitatea este sugerata de cuvintele batranei, mama Anei, cu care incepe si se termina nuvela: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit“; “Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat.”

Actiunea este plasata in zona dealului, la Moara cu noroc, asezata in valea dintre doua drumuri. Ghita, eroul principal al nuvelei, cizmar modest si sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la moara cu noroc. Dupa ce isi face aparitia Lica Samadaul, stapan ilegal si temut al acestor locuri, Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor oneroase ale lui Lica.

Stapanit de setea de bani carciumarul se va instraina de Ana, sotia sa, depune marturie falsa la proces in legatura cu omorul si jaful din padure, salvandu-l pe Lica. Ghita intra intr-un cerc vicios din care nu mai poate iesi. Pana la urma se hotaraste sa ia legatura cu jandarmul Pintea pentru a ii oferi probe privind vinovatia lui Lica, aruncand-o pe Ana drept momeala in aceasta cursa, dar, turbat de manie si gelozie, caci ia vazut pe Ana si pe Lica “prinsi in jocul dragostei” Ghita, se intoarce la Moara cu noroc si isi ucide sotia. Din porunca lui Lica, Raut il omoara pe Ghita apoi da foc morii iar Samadaul se sinucide, sfaramandu-si capul de un stejar.

Asa dar tema nuvelei o constituie consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra individului . Ghita personajul central al nuvelei , strabate simbolic un drum ce semnifica “coborarea in infern” adica intr-un univers al patimilor, al obsesiei banului si al caderii in pacat. Acest spatiu este unul nefast care il agreseaza pe om si-l dezumanizeaza. Carciuma isi pierde complet caracterul de sacru, de pasnic, pe care-l are mai tarziu, la Mihail Sadoveanu, hanul, loc al protectiei, al retrairilor.

Ghita este un personaj tragic, care strabate un drum al dezumanizarii, de la care nu are puterea sa se abata. Scriitorul ni-l arata pe rand, stapanit de dragoste pentru sotie si pentru copii sai, stapanit de groaza fata de Lica, dar si de dorinta apriga de a-l infrunta si a-l inlatura din cale. Evolutia starilor lui sufletesti nu este lineara, ele se amesteca, se ciocnesc.

Temperament patetic, sentimentele lui tind spre extreme; stapanit de intensitatea lor se crede, uneori, tare, dar, in realitate, e robul lor, al sentimentelor, al patimilor. Ghita face mereu un joc dublu, dar il face prost. Simuleaza alianta cu Lica, dar si cu Pintea, continua sa joace fata de familie si fata de propria-i constiinta, robul onorabilitatii, dar pe Ana o impinge incet-incet in bratele Samadaului, iar pe sine pe fagasul deplinei ambiguitati a situatiei.

Depersonalizarea lui Ghita este definitiva si presupune: instrainarea de Ana si de familie, tainuirea crimelor Samadaului, devenind astfel complice cu acesta, imposibilitatea de a opta durabil, uciderea Anei.