Ion Neculce

Trimis la data: 2002-10-26
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 5
Nota: 9.37 / 10
Downloads: 10
Autor: Verra_22
Dimensiune: 94kb
Voturi: 520
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Deşi istorioarele sunt legende însuşi Neculce îşi avertizeazã, grijuliu, cititorii: "Cãci cine le va ceti şi le va crede, bine va fi, iarã cine nu le va crede, iarã va fi bine..." – aşezate, adeseori, în structuri imaginare - ele par autentice fiindcã poarta aburul vremii secolelor XIV-XVIII; mai mult, din dorinţa de a certifica veridicitatea informaţiei oferite cititorului, Neculce face dese trimiteri paremiologice ilustrând legendele cu proverbe, zicãtori şi parabole vii în vreme.
Ultim mare cronicar al Moldovei, Neculce (1672-1745) continua scrierile lui Miron Costin ducând evenimentele până în anul 1743. Caracterizat de George Ivascu drept un "ins malitios, vindicativ, subiectiv, bârfitor si pamfletar" (cf. Crăciun, Gh., Istoria didactică a literaturii române, Ed. Magister/ Aula, Bucuresti, 1997, p.65), cronicarul moldovean îsi alcătuieste scrierea într-un stil unic încărcat de "complexitatea pamfletară făcută din ciudă si vaiete, din colorare si încărcătură..." (cf. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini..., Bucuresti, Ed. Minerva, 1982, p.25, preluat de Crăciun, op. cit., p. 65); dornic să-si completeze informatia si să ofere "cetitorului" cele mai potrivite instrumente de întelegere corectă a textului, dar si să completeze cronicile înaintasilor, Neculce are fericita inspiratie să aseze în fruntea Letopisetului cele 42 de legende, numite "O sama de cuvinte", o istorie folclorica paralelă a Moldovei, pe care Miron Costin refuzase să o accepte, probabil din cauza lui Simion Dascălul, cel aspru criticat în De neamul moldovenilor; ale cărei componente si/sau personaje trebuie să rămână vii în mintea contemporanilor, asa cum s-au înrădăcinat în memoria colectivă.

Desi istorioarele sunt legende însusi Neculce îsi avertizează, grijuliu, cititorii: "Căci cine le va ceti si le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine..." - asezate, adeseori, în structuri imaginare - ele par autentice fiindcă poarta aburul vremii secolelor XIV-XVIII; mai mult, din dorinta de a certifica veridicitatea informatiei oferite cititorului, Neculce face dese trimiteri paremiologice ilustrând legendele cu proverbe, zicători si parabole vii în vreme.

Evenimentele nu sunt prezentate sec, cu detasare, fiindcă cronicarul, fire colerică, probabil, se implica cu ardoare în tot ce povesteste si-si doreste cititorul părtas la derularea actiunii - formula "iubite cetitorule" revine insistent în Letopiset marcând nevoia de comunicare a autorului.

Personajele lui Neculce sunt extrem de vii, cu trăiri umane adeseori contradictorii, indiferent de rangul pe care îl poarta; mai mult, ele sunt coborâte la dimensiunea actelor lor, oamenii putând fi curajosi sau lasi, buni sau răi, demni sau vrednici de dispret, după cum le sunt si faptele.

Întreaga istorie a lui Neculce se transforma, astfel, dintr-o însiruire de evenimente intr-o galerie de portrete, de caractere umane prezentate "cu virtutile si lipsurile lor particulare, dar esentiale" (cf. Chitimia, I. C., Probleme de baza ale literaturii române vechi, Bucuresti, Ed. Academiei R. S. R., 1972, p. 322); se poate vorbi de un soi de caracterologie axată pe virtutile umane, ceea ce ni-l dezvăluie pe Neculce ca fiind mai putin un istoric al vremurilor vechi, ci, mai degrabă, un clasic al artei literare. Sub acest aspect se cuvine făcută o analiza mai detaliata.

Abordarea în sincronie a textului cronicarului este, fără îndoială, anevoioasa, desi pare mai aproape de un demers lingvistic onest - lipsesc, însă, structurile referentiale la care să ne raportam si cu care să operăm; cu toate acestea, avem credinta că, prin creatia sa, Neculce este nu doar un precursor al lui Creangă sau Sadoveanu , ci si un creator de teorie literara în structuri epice, motiv pentru care consideram că putem aborda textul cronicarului utilizând, diacronic, mijloacele actuale de analiză.

Din punctul de vedere al expresiei , Neculce este un purtător de sentimente si atitudini, el nesfiindu-se să-si judece personajele, pe care le simte vii sau le cunoaste, cu umor sau cu satiră, pe limba cititorului, fără nici un efort. Este evident că autorul scrie asa cum vorbeste, intr-o limba vie, construind imagini care se identifică cu normalul cotidian, intr-o succesiune aproape sincronă cu actiunea prezentată; probabil că, la vremea lui, Neculce era un scriitor harnic, rapid si bine deprins cu mestesugul slovelor care trebuiau asternute pe hârtie cu viteza înfiripării amintirilor.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.