Ion - personaj realist

Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului.”Iute si harnic ca ma -sa”,chipes,voinic,dar sarac,Ion simte dureros prapastia dintre el si “bocotanii” satului ca Vasile Baciu.Cand acesta ii zice “fleandura,sarantoc,hot si talhar”,Ion,se simte biciuit,nu suporta ocara si reactioneaza violent.De la inceput,Ion este sfasiat de doua forte,glasul pamantului si glasul iubirii,cazand victima acestor doua patimi.

Patima pentru pamant il macina pentru ca “pamantul ii era drag ca ochii din cap”.Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat,stapanit de o vointa impetuosa,un temperament controlat de instincte primare,hotarat si perseverent in atingerea scopului,dar si viclean,Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei.

Asadar,setea pentru pamant este trasatura dominante a personalitatii sale,facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata spre atingerea scopului de a avea pamant : “glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare,coplesindu-l”.
Alta data,Ion exclama impatimit : “cat pamant,Doamne!”.

Dupa ce planul ii reuseste datorita “inteligentei ascutite,vicleniei procedurale si mai ales vointei imense”,Ion,intr-un gest de adorare,saruta pamantul,iar in fata ’’ii zambea cu o placere nesfarsita’’.Este a doua ipostaza a lui Ion,cand se vede ”mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori”