Ion - prezentare romanului rezumat caracterizarea personajelor

Referat despre Ion - prezentare romanului rezumat caracterizarea personajelor
După încercările nuveliste care sunt tributare naturalismului („Culcuşul” , „Golanii”),el conturează în romane de autentică valoare ipostaza individuală şi colectivă a ţăranului roman („Ion” , „Răscoala”),dar scrie şi romane psihologice în care introspecţia este făcută cu mult talent: „Pădurea Sânzuraţilor” , „Adam şi Eva”, „Ciuleandra”.

În volumele: „Mărturisiri literare”şi „Amalgam”,prozatorul îşi concentrează formula estetică.Porneşte de la ideea că „arta este creaţie de oameni şi de viaţă”,dar avertizează că acest tip de artă nu înseamnă o copiere a realităţii,respingând relismul fotografic: „a crea nu îneamnă a copia după natura indivizilor existenţi:asemenea realism ar fi mai prost decât o fotografie proastă”.

Scriitorul se declară anticolofil:”prefer să fie expresia bolovănească dar să spun ce vreau să fiu şlefuit şi neprecis.” Tot aici Rebreanu prezintă importanţa temei pământului pentru literatura română,legată de importanţa clasei sociale ţărăneşti: „În viaţa altor naţiuni ţărănimea a putut juca un rol secundar ,şters.La noi singura realitate permanentă inalterabilă a fost şi rămâne ţăranul”.În consencinţă,intenţia lui este de a scrie o trilogie în care fiecare roman să fie dedicat ţăranului din cele trei provincii istorice româneşti:Muntenia,Ardeal şi Moldova.Proiectul nu a fost finalizat el reuşind doar să prezinte ţăranul epocii interbelice în ipostaza sa individuală şi colectivă.

Curentul literar este realismul caracterizat prin verosimilitate,obiectivitate,tipizarea personajelor,suprinderea unor aspecte sociale şi latura critică. Romanul este specia majoră a genului epic,o naraţiune de mare întindere,cu personaje numeroase,cu o acţiune extinsă pe planuri narative,cu o mare varietate tematică şi care reflecta existent în toată complexitatea ei.

REZUMAT
Tema este ţărănească prezentând destinul unui personaj proiectat pe fundalul satului ardelean interbelic. Titlul textului,”Ion” face referire la personajul central asupra căruia se răsfrânge toate urmările acţiunilor prezentate de-a lungul romanului,nume tipic. În confesiunile sale literare Rebreanu face precizări asupra genezei textului.El porneşte de la o întâmplare petrecută în Prislop cu o fată din vecini,Rodovica,ce greşise cu un flăcău care nu ştie să muncească.De astfel acesta este şi subiectul nuvelei „Ruşinea”.

Prozatorul povesteşte că într-o zi vede un ţăran căzând în genunchi şi sărutând pământul ca pe o ibovincă.Apoi vorbeşte cu un flăcău din vecini „harnic,harnic şi foarte sărac” ,numit Ion Pop al Glanetaşului,care îi spune că principala sursă a necazurilor sale este lipsa pamântului.Cele trei momente constituie trei nuclee epice pentru viitorul roman.

Romanul este structurat în două părţi: „Glasul pământului” şi „Glasul iubirii”.Titlul fiecăruia sugerează scopul personajului principal care după ce capătă pământurile mult dorite caută să se împlinescă şi în iubire.

Compoziţia textului este simetrică.Astfel,în incipit este ilustrat motivul drumului.Prin intermediul acestuia scriitorul face legătura între lumea reala şi lumea romanului,a ficţiunii.Cititorul este introdus în lumea cărţii.

Nicolae Manolescu considera că „drumul este primul personaj al romanului”.Cititorul ce s-a dus în satul Pripas intra pe acest drum în lumea ficţiunii,la sfârşit el iese pe acelaşi drum amestecând lumea romanului cu propriile amintiri din viaţa proprie ,ideea de a face referire şi la sintagma „drum alb”.

Astfel,la marginea unui sat parcă mort te întâmpină o cruce strâmbă pe care e răstignit Hristoscu faţa „spălăcită de ploi şi cu o cununiţă de flori vestede agăţată de picioare”.Descrierea se continuă cu prezentarea casei învăţătorului Zaharia Herdelea,apoi cea a lui Alexandru Pop al Glanetaşului,a lui Macedon Cercetaşu,a primarului Florea Taneu şi codrul este mutat la cârciuma lui Avrum,singura dovadă se pare a faptului că satul nu e pustiu.

Duminica la hora care se desfăşoară în curtea casei văduvei lui Maxim Oprea,Ion al Glanetaşului intră în conflict cu Vasile Baciu,tatăl Anei pentru că George,flăcăul pe care bătrânul şi l-ar dori ca ginere,îi vede în livadă pe cei doi şi-i spune posibilului socru.

Ion se stăpâneşte un timp şi abia după câteva ore bune,când petrecerea se mută la cârciumă,îl ia la bătaie pe fiul lui Toma Bulbuc.Aici se încheie primul capitol intitulat „Începutul”.

A doua zi feciorul Glanetaşului merge la câmp să lucreze pământul.Aici întâlneşte pe Florica,fata văduvei,săracă la fel ca şi el şi o strqnge în braţe spre supărarea Anei care îi vede.

Toma Bulbuc se plânge părintelui Belciug de necazul pricinuit de Ion.De astfel întregul sat vorbeşte numai despre acesta,chiar şi familia Herdelea compusă din Zaharia învăţătorul,nevasta,Titu-fiul şi cele două copile Laura şi Ghighi.

Acest capitol,”Zvârcolirea”,se încheie cu mărturisirea lui Ion care ţine s-o ia neapărat pe Ana de nevastă.

În „Iubirea”,preotul satului îl ocărăşte duminica la biserică pe feciorul Glanetaşului pentru ceea ce a făcut. Între timp Florica şi mama acesteia răspândesc in sat vestea că Ion vrea s-o ia de nevastă. Laura este cerută în căsătorie de George Pintea,un viitor preot,care de multă vreme îi trimite scrisori.Acest lucru stârneşte discuţii în familia Herdelea pentru că fata e îndrăgostită de Aurel Ungureanu,student la medicină.

Titu este tipul băiatului visător.
Capitolul patru ,”Noaptea”,cuprinde încercările lui George de a câştiga interesul Anei şi sosirea lui Pintea la Pripas mulţumit de acceptarea cererii în căsătorie de către Laura. Ion pune la cale un plan şi după mai multe nopţi petrecute cu Ana,reuşeşte să intre şi în casă.