Ion - romanul

Trimis la data: 2007-03-05
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 11
Nota: 7.22 / 10
Downloads: 15
Autor: Bratis Tudor
Dimensiune: 41kb
Voturi: 1344
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Romanul este o scriere epica in proza , cu actiune complexa , de mare intindere , desfasurata pe mai multe planuri , cu personaje numeroase si cu o intriga complicata . Romanul are o structura narativa ampla , organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate , in care se prezinta un numar mare de personaje , cu pondere diferita in structura epica (personaje principale , secundare , episodice etc.) Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern deoarece scrie primul roman obiectiv din literature romana , “Ion” si primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca , “Padurea spanzuratilor” .
Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern deoarece scrie primul roman obiectiv din literature romana , “Ion” si primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca , “Padurea spanzuratilor” . Este un scriitor modernist , ce se opunea traditionalismului , care a participat la gruparea condusa de Eugen Lovinescu si concretizata prin cenaclul si revista “Sburatorul”.

Înainte de “Ion” , romanul românesc înregistrase câteva momente insemnate , datorită lui Nicolae Filimon cu “Ciocoii vechi şi noi” , lui Slavici cu “Mara” , lui Duiliu Zamfirescu cu “Viaţa la ţară” şi “Tănase Scatiu” , iar dintre scriitorii generaţiei lui Rebreanu se manifestaseră cu succes în roman Agârbiceanu prin “Arhanghelii” şi Gala Galaction prin “Roxana”.

Dintre toţi aceştia , cel mai apropiat de Rebreanu , prin structura sufletească , prin anume laturi ale formaţiei , inclusiv mediul prim de viaţă , prin felul de a privi în existenţă şi modalitatea preferată de expresie artistică este Ioan Slavici . Acesta zugrăvise în nuvelele şi romanele lui aspecte sociale semnificative din viaţa satului transilvănean , precum şi figuri omeneşti viguroase turmentate de pasiuni violente , însetate de avere , păstrând în genere faţă de ele o atitudine neutră , lăsându-le să se mişte liber în ficţiunea literară .

Sunt atribute care , cu un suflu epic mai cuprinzător prin aria observaţiei sociale şi mai profund prin forţa de observare a sufletului omenesc , cu simţ clasic al compoziţiei şi obiectivitate a relatării , purificat deplin de tendinţe moralizatoare , se vor regăsi în romanele lui Liviu Rebreanu , evident ca expresie a unor afinităţi structurale , nu a relaţiei de influenţă . Cât despre modelele lui , acelea de la care a plecat şi a căror înrâurire se poate identifica , ele sunt în primul rând marii romancieri străini : Tolstoi , Balzac , Flaubert , Zola.

În privinta inspiratiei rurale din acea perioada , atât semănătorismul , cât şi poporanismul , cu diferenţele de rigoare existente între ele , dar înrudite în chip substanţial , proiectau asupra ţărănimii o viziune lipsită de autenticitate , cu exces de aspecte sumbre , menite să stârnească milă şi să aducă , pe calea reformelor , un spor de dreptate socială , în cazul celei de-a doua .

Laturile acestea extraestetice , prezente în amândouă curentele , făceau ca substanţa însăşi a naraţiunii ca modalitate epică să fie invadată de lirism , de aşa natură încât un cercetător ca Tudor Vianu a putut vorbi despre o adevărată criză a artei româneşti de a povesti în deceniul 1910-1920 . Într-o asemenea situaţie , a apărut romanul “Ion”.

“Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana , a aparut in 1920 , dupa o lunga perioada de elaborare , asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei , intre martie 1913 – iulie 1920 . Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca , mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa : “ Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare aunui scriitor , care a inceput si a continuat vreo zece ani , nu numai fara stralucire dar si fara indicatii de viitor “ , nota Eugen Lovinescu .

Criticul primeste romanul “ Ion ” ca pe o izbanda a literaturii romane , iar satisfactia sa este consemanta in studiul “ Creatia obiectiva . Liviu Rebreanu: Ion ” . Pentru initiatorul modernismului romanesc , al carui principiu de baza era “sincronismul” literaturii romane cu cea europeana , romanul “Ion” este cel care “ rezolva o problema si curma o controversa ” .

Aceasta afirmatie a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoarea europeana si stinge polemica pe care critica o avea cu samanatoristii epocii , si anume “Ion” le dovedise ca modernistii nu interziceau abordarea subiectelor plasate in mediul rural cum reproseau traditionalistii , ci doreau ca satul sa fie prezentat obiectiv , nu sa fie idealizat , infrumusetat , sa aiba un stil anticalofilic.

Rebreanu prezinta dur , obiectiv , rece realitatile satului ardelenesc(“Ion”) : o lume violenta (bataia dintre Ion si George , bataile primite de Ana , ucidere lui Ion , sinuciderea Anei si a carciumarului Avrum) dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic (Ion nu tine cont de rugamintea invatatorului Herdelea si dezvaluie ca acesta i-a scris plangerea , preotul profita de ignoranta taranilor astfel incat pamanturile lui Vasile Baciu la sfarsit ajung in proprietatea bisericii , exista o lupta pentru pamant , imorala care nu duce la nici un rezultat) . Exista un mesaj etic si anume ca lupta pana la dezumanizare pentru obtinerea unor bunuri materiale distruge vieti si pana la urma nici nu obti ceva.

La baza romanului realist-obiectiv se afla conceptia despre lume a scriitorului prezentata indirect : lumea este previzibila , cunoscuta , logica , unitara si rational , neexistand un mare mister , probabil in “Ion” doar a cui este copilul Floricai dar cam toata lumea banuieste ca este al lui Ion , toata lumea barfea in sat despre acest lucru.

Geneza scrierii se poate urmări după mărturisirile lui Rebreanu însuşi . Procesul creator a fost îndelungat şi esenţa lui constă în sudarea într-o viziune unitară a trei experienţe de viaţă trăite , distanţate între ele prin ani şi fără legătură cauzală de la una la alta. Evident , lecturile scriitorului şi-au revărsat şi ele seva lor de semnificaţie în fluxul sufletesc stârnit de cele trei experienţe de viaţă.

Prima dintre experienţe reiese dintr-o mărturisire a lui Liviu Rebreanu: "Ion îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii . Era o zi de început de primăvară . Pământul jilav , lipicios . Ieşisem cu o puşcă la porumbei sălbatici .

Hoinărind pe coastele dimprejurul satului , am văzut un ţăran , îmbrăcat în straie de sărbătoare . El nu mă vedea…Deodată s-a aplecat şi a sărutat pământul.

L-a sărutat ca pe o ibovnică…". Gestul a fost înregistrat pentru pitorescul lui în sine, fără a i se atribui atunci o semnificaţie precisă.
Adevărul relatării lui Rebreanu nu se poate pune la îndoială , dar trebuie arătat că un gest asemănător cu cel observat de el înfăptuieşte şi eroul Buteau din romanul “La terre” al lui Emile Zola.

Cea de a doua experienţă de viaţă autentică i-a fost transmisă scriitorului de sora sa Livia şi formează substanţa nuvelei “Ruşinea” . Este vorba de păţania unei fete bogate de la ţară , Rodovica , amăgită de un flăcău sărac şi supusă , din această cauză , celor mai cumplite bătăi de către tatăl său . În chip evident , aceste fapte , cu modificările de rigoare se regăsesc în Ion , constituind esenţa raporturilor dintre erou , de o parte , Ana şi tatăl ei , Vasile Baciu , de altă parte.

A treia experienţă este constituită de impresia puternică pe care i-a lăsat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la ţară , Ion al Glanetaşului , isteţ şi vrednic , împovărat de greutăţi şi deznădăjduit , pentru faptul că nu avea pământ.

Calea sintezei între aceste trei momente de viaţă , atestă în continuare Rebreanu , a fost atribuirea către Ion al Glanetaşului , cu motivările sociale si sufleteşti necesare şi a faptelor aparţinând , în realitatea trăită , autorilor celorlalte două momente.

Procesul de elaborare al romanului , trecând prin fazele manuscrise “Zestrea” (titlul iniţial al romanului) şi “Ruşinea” (primul capitol al manuscrisului Zestrea) , a fost îndelungat şi trudnic . Tudor Vianu a lăsat o mărturie asupra tenacităţii impresionante cu care Rebreanu şi-a dus năzuinţa la capăt : " Era în 1919, mă întorsesem din război şi Rebreanu îşi regăsise căminul lui , după ce trebuise să se refugieze în Moldova pentru a scăpa de justiţia marţială a trupelor de ocupaţie . Locuia pe strada Nicolae Bălcescu , în fundul unei curţi , într-o căsuţa dărâmata de atunci , la doi paşi de casa tot atât de modestă , unde se sfârşise Luchian .

Ferestrele lui Rebreanu , zărite printre copacii curţii , rămâneau luminate în tot timpul nopţii . Mă întorceam târziu acasă şi o chemare înceată îmi deschidea uşa camerei sărace , despărţită prin două trepte de bucătăria familiei . Rebreanu scria atunci , a cincea , a şasea oară , romanul “Ion” . Munca începea odată cu căderea serii şi continua până la răsăritul zorilor , cu mare abuz de cafea , de tutun , din când în când cu răcorirea frunţii înfierbântate ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.