Ion - tema si viziune

Conflictul central ilustreaza lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate. Conflictul exterior, de natura sociala, este marcat in doua planuri: al taranimii si al intelectualitatii rurale. In primul plan, urmarim conflictul ireconciliabil dintre Ion si Vasile Baciu, conturat inca din intriga romanului: sarantocul umbla dupa fata bogatanului. In planul intelectualitatii rurale, conflictul se bazeaza, in principal, pe rivalitatea dintre invatatorul Herdelea si preotul Belciug, pentru autoritate in sat.

Organizat in doua secvente epice majore, Glasul pamantului si Glasul iubirii, romanul reflecta predominanta unuia sau altuia dintre termenii conflictului interior al protagonistului. Glasul pamantului nu poate fi satisfacut decat prin casatoria cu Ana, fata bogatanului Vasile Baciu, iar cel al iubirii - prin nuntirea cu Florica, fata saraca, dar frumoasa, a vadanei lui Maxim Oprea. De aici ezitarea, framantarile lui Ion, dar si solutia frustranta.

Spatiul si timpul evenimential localizeaza si fixeaza ordinea temporala a desfasurarii evenimentelor din viata eroilor: sat Pripas, lumea rurala din zona Bistritei, la inceputul secolului al XX-lea. Pe parcursul unui an sunt evocate, traditii legate de momentele fundamentale din viata individului si a colectivitatii rurale: nunti, botezuri, tarnosiri de biserici, inmormantari, slujbe duminicale, Craciunul, Bojotaia, colindele.

Perspectiva narativa este obiectiva, specifica romanului realist. Naratorul omniscient prezinta dramele personajelor, evenimentele din viata rurala, fara a interveni in desfasurarea lor sau a le comenta. Nu emite sentinte, nu moralizeaza.Rebreanu abordeaza tehnici narative moderne, precum simetria, alternanta planurilor naratiunii sau contrapunctul, si tehnica acumularii de fapte, aparent nesemnificative. Simetrica este, asadar, reluarea cu valoare simbolica a incipitului ca final al romanului, oferind textului o structura circulara.