Ipostaze ale naturii in poezia lui Eminescu si imagini paradisiace si toposuri edenice

La Eminescu intalnim doua ipostaze mai importante ale naturii: prima ipostaza este cea a unei naturi salbatice si dezlantuite, primordiale, din care fac parte viziunile cosmogonice, vastele si ametitoarele perspective cosmice si calatorii interastrale, cum sunt zborul Luceafarului spre Demiurg si calatoria lui Dionis in luna.

Tot din aceasta ipostaza mai Tac parte o seric de toposuri edenice si de imagini paradisiace, care ne infatiseaza o natura luxurianta si virginala de inceput de lume. Asa este raiul pamantesc al Daciei in mijlocul caruia traieste zana Dochia din "Memento mori". Dochia locuieste intr-un palat de stanca inconjurat de paduri si dumbravi de aur, de argint si de arama cu scorburi de tamaie si cu flori uriase care cresc inalte cat copacii, raspandind miresme ametitoare. intr-o vale se afla un fluviu care formeaza mai multe insule.

Pe malul fluviului pasc cai albi ca spuma marii. Doinind din frunza, Dochia cheama zimbrii si cerbii din paduri, apoi se urca intr-o luntre usoara de cedru, trasa de lebede, care pluteste pe apele repezi ale fluviului. In zare se vede un munte inalt care strapunge cerul, jumatate in......., jumatate in infinit", care este Kogaionul, muntele sacru al geto-dacilor.

"Zeii Daciei stau in jilturi de piatra si beau din cupe aurora"
Tot aici intra paradisul selenar din nuvela "Sarmanul Dionis" si mai ales cadrul edenic al Insulei lui Euthanasius din nuvela "Cezara", despre care Mircea Eliade spunea in eseul sau "Insula lui Euthanasius" (1943) ca reprezinta "cea mai desavarsita viziune paradisiaca din literatura noastra" si totodata "o replica la Gradina Raiului".

Cealalta ipostaza este cea a unei naturi blande si domestice, familiare, care-i protejeaza pe indragostiti, o natura vazuta ca o casa a omului, ca un adapost al fiintei umane. Aceasta ipostaza se intalneste mai ales in poeziile scrise in metru popular: "La mijloc de crodru des", "Ce te legeni", "Revedere". La Eminescu natura se afla intr-o relatie de stransa interdependenta cu dragostea. Poeziile despre natura ale lui Eminescu sunt in acelasi timp si poezii de dragoste. Natura formeaza cadrul larg si generos in care se desfasoara ritualul erotic.