Isihasmul

Trimis la data: 2008-02-28
Materia: Religie
Nivel: Facultate
Pagini: 10
Nota: 7.13 / 10
Downloads: 14
Autor: Rusnac Mircea
Dimensiune: 20kb
Voturi: 164
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
“Rugaţi-vă neîncetat“ , este îndemnul Apostolului Pavel, care ne cheamă spre isihasm, spre unirea minţii cu divinitatea. Pentru omul contemporan, materialist, secularizat în gândire, îndemnul Apostolului neamurilor pare de domeniul fantasicului, isihasmul devenind (din pacate) doar o filă din istoria monahismului creştin.Învăţătura isihasta nu este una conservatoare asupra rugăciunii şi nici un model învechit de unire a minţii şi inimii cu Hristos, ci este însuşi miezul adevăratei libertaţi, care poate fi doar în Dumnezeu.
„Isihasmul (de la gr.”hesychia”- tăcere, linişte ) este o disciplină ascetică de origine monastică (sec.IV-V) care s-a organizat în sec.XIII-XIV ca o adevărată mişcare de renaştere spirituală şi teologică, prin introducerea “rugăciunii lui Iisus “ ca metodă de a produce o stare de concentrare şi pace lăuntrică” . Rugăciunea lui Iisus constă din cuvintele “ Domne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine păcătosul “, însă ea poate fi şi scurtată “ Doamne Iisuse Hristoase, milueşte-mă “.

“Rugaţi-vă neîncetat“ , este îndemnul Apostolului Pavel, care ne cheamă spre isihasm, spre unirea minţii cu divinitatea. Pentru omul contemporan, materialist, secularizat în gândire, îndemnul Apostolului neamurilor pare de domeniul fantasicului, isihasmul devenind (din pacate) doar o filă din istoria monahismului creştin.Învăţătura isihasta nu este una conservatoare asupra rugăciunii şi nici un model învechit de unire a minţii şi inimii cu Hristos, ci este însuşi miezul adevăratei libertaţi, care poate fi doar în Dumnezeu.

Starea de pocăinţă stă la baza rugăciunii lui Iisus, care ne conduce spre vederea unei stări reale în care se află sufletul nostru, cunoaşterea de sine, ceea ce are drept rezultat dobândirea eliberării sufletului de patimi, adică de suferinţa.”Dacă nu suntem liberi de orice posesie, nu putem avea o stare de rugăciune” pentru a înainta către Hristos. Isihasmul ne poate oferi posibilitatea de a trăi viaţa în Hristos, ţinta spre care e chemat creştinul.

Rugăciunea nu reprezintă în sine scopul vieţii, nu constituie o formulă magică precum adesea e înţeleasă, ci coborârea minţii în liniştea inimii şi a unirii acesteea cu Hristos, este acea stare despre care de mărturiseşte Apostolul Pavel :”Şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” .”Scopul rugăciunii devenind conştientizarea harului baptismal, o întâlnire personală cu Hristos” . “Punctul nostru de plecare, dacă dorim să stăm să ne rugam, trebuie să fie convingere că suntem păcătoşii care avem nevoie de mântuire, că suntem desparţiţi de Dumnezeu şi că nu putem trăi fară El ” .

Conştientizând starea reală a sufletului nostru, valuarea imensă pe care o posedă sufletul şi măsura în care ajungem să atingem divinitatea, abia în acest moment reuşim să punem bazele practicii isihasmului. Sfântul Nicodim Aghioritul spune că “rugăcinea inimii aparţine tuturor, atât monahilor, cât şi mirenilor”, prin urmare nu este justificată opinia conform căreea rugăciunea lui Iisus ar fi strict destinată mediului monahal. Asta ar însemna că din start negăm starea deplorabilă în care ne aflăm şi pe Hristos ca Mântuitor al sufletelor noastre.

Adesea se întâmplă că practicând rugăciunea lui Iisus să nu vedem roadele ei, să ne trezim într-o stare de amorţire completă a minţii şi inimii şi doar într-o repetare pur formală a unor cuvinte de pocăinţă. Mitropolitul Antonie de Suroj, unul din cei remarcabili misionari ai ortodoxiei în occidentul european, povesteşte cazul unei bătrânele care timp de 14 ani spunea rugăciunea lui Iisus şi nu simţea roadele ei. Î.P.S Antonie a sfătuit-o să înceteze de a o mai spune, să stea în camera ei, în linişte şi pur şi simplu să tacă, ca astfel Hristos să-i vorbească.

Tăcerea ei a determinat “rămânerea minţii în Dumnezeu” .Este foarte important de a înţelege corect esenţa rugăciunii lui Iisus, scopul ei şi desigur modul în care trebuie să o practicăm. Esenţa rugăciunii lui Iisus ar putea fi definită şi prin cuvintele tainice pe care le primeşte Sf.Siluan Athonitul “ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” , adică recunoaşte starea degradată în care se poziţionează sufletul nostru, dar de a nu pierde încrederea în mântuire.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.