Isihasmul

Spre sfarsitul primului mileniu exista o profilica traditie isihasta, de factura in special sinaitica, chiar daca formula rugaciunii lui Iisus nu era mereu aceeasi. Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu in vederea ajungerii la asemanarea cu Dumnezeu (Facerera 1, 26; 5,1). In traditia sfintilor parinti aceasta asemanare inseamna indunmezeirea omului. De aceea scopul final al omului este ajungerea la indumnezeire.
Sfantul Grigorie Palama spunea ca: "indumnezeirea inseamna vederea luminii necreate".

Atunci cand persoana umana ajunge la vederea luminii necreate in Persoana Logosului - Cuvantul lui Dumnezeu, el ajunge la indumnezeire. Vederea luminii necreate este unirea cu Dumnezeu, indumnezeirea persoanei umane (participare si comuniune cu Dumnezeirea).
Contemplarea si indumnezeirea ofera adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu si teologia nu sunt roade ale ratiunii, ci o viata traita dincolo de ratiune. Ele depasesc intelegerea si cunoasterea umana. Nu exista vreun capat al dumnezeirii ci o progresie infinita. Singura metoda care duce la indumnezeire si la vederea luminii necreate este cea ascetica, care este dupa Hristos si intru Hristos.

Spiritualitatea ortodoxa urmareste desavarsirea credinciosului in Hristos deci unirea omului credincios cu Dumnezeu, in Hristos. Acest lucru nu este posibil fara asceza. In opinia curenta, cuvantul asceza este asociat cu un sens negativ. Asceza ar fi pe toata linia retinere, infranare, stradanie negativa. In fond, stradania in asceza, in aparenta negativa, infrunta elementul negativ din firea noastra, urmarind, prin opozitia permanenta ce i-o face, eliminarea lui. In realitate asceza are un svop pozitiv. Asceza trebuie sa-i pregateasca lui Dumnezeu o minte golita de toate intiparirile lucrurilor create, de toate preocuparile pamantesti, o minte pura.

Treptele superioare ale cunoasterii lui Dumnezeu trec prin tacerea completa si prin vederea luminii dumnezeiesti care nu pot fi atinse fara rugaciune curata. Pe culmile ei, rugaciunea e rugaciune curata prin faptul ca nu mai are niciun obiect si prin faptul ca nu mai foloseste niciun cuvant, ci mintea adunata din toate este constienta ca se afla fata in fata cu Dumnezeu, de aceea se mai numeste si rugaciunea mintii.